Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Just do it .
Intalniri Monday’s , luni 19 iulie 2010. Tema data “Just do it !”.
Aleg sa particip din curiozitate, le tot vedeam pe facebook anuntate de gazda Alex.G.
Am intalnit oameni frumosi, unii dornici sa-si rezolve diverse probleme, altii dornici sa faca network( si eu ma numar printre acestia), altii sa se simta bine.
Am vorbit despre multe ; cred ca fiecare a plecat cu ceva bun de-acolo.
Mi-a placut ceva in mod deosebit, un om: Gabriela Ionescu, doctorand la Politehnica care vorbea cu pasiune despre munca ei de laborator, despre planurile ei de viitor, despre educatie non-formala cu viitorii studenti si despre inerente sacaieli ale tagmei.
A vorbit cu suflet, cu implicare si cu asumare. Multumesc Alex pt ocazia de-a intalni asa oameni.
Gabriela – move on, forget about nonsenses, they are water under the bridge, sau doar detalii -. Sunt onorata sa te cunosc si nu fac pupincurisme 
.
Chapeau Gabriela !
Mirela Jackline Mincu
23 iulie 2010
Bucuresti
ShareAdaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Revenind la incredere …
Acest subiect, al increderii, este reprezentativ pentru constructia intregii personalitati definitorii pentru o persoana. Dar, ce este increderea si cum se poate “obtine” ea? In cat timp o dobandesti si cum o pastrezi? Sunt intrebari utile atat pentru tine, pentru dezvoltarea personala, cat si pentru relatiile cu cei din jur.
Pe cat de complexa este aceasta tema, pe atat este de frumoasa. Si presupune tot atat de multe situatii de viata, in functie de experienta fiecaruia.
Am o intrebare pentru voi: de ce oare cand vine vorba de incredere, majoritatea dintre noi ne gandim la episoadele neplacute, in care ne-a fost tradata increderea, ceea ce ne-a facut sa devenim mai suspiciosi fata de cei din jur? Sau chiar fata de noi? Ceea ce e si mai grav. Oare a fost in intregime vina celorlalti sau si noi am contribuit la atitudinea lor in ceea ce ne priveste?
O sa incerc sa definesc acest concept din alt unghi. In fond, este vorba de faptul ca te bazezi pe cineva ca sa te ajute intr-o anumita problema. Fie ea palpabila sau emotionala. Si asta pentru ca TU nu detii abilitatile necesare, pentru ca nu cunosti anumite persoane sau pentru ca nu vrei sa incerci sa rezolvi situatia ivita. In acest caz, iti transferi nevoile sau anumite dorinte asupra altcuiva. Cum iti alegi persoanele care sa-ti dea siguranta ca te vor ajuta? Depinde de ei, de tine, de firea oamenilor, de intuitia ta? De aici pot sa reiasa cateva raspunsuri – cliseu pe care vreau sa le ocolesc.
In cazul meu, as avea cateva lucruri de spus. Va vorbi subiectivismul in acest moment, poate voi deveni vulnerabila, dar imi asum aceasta stare. Desi mediul din jurul nostru devine din ce in ce mai instabil, eu inca continui sa am incredere in oameni. Si, din cate am observat, desi trebuie sa fac fata unor persoane dure( aparent), am inca incredere in oameni. Si nu neaparat in competentele lor profesionale, ci in latura lor umana..iar de aici, ni se dezvaluie o alta latura, lucrul cu emotiile.
Sau, uneori, e vorba de intuitie. Sau, de un moment de nebunie, in care te simti in stare ca ai putea face orice. Cu un dram de precautie. Eu am incredere in persoanele straine. O fi bine, o fi rau? Au existat momente in care increderea a fost atat de mare, incat am mers pana in panzele albe, facand lucruri pe care cei din jur nici nu s-ar gandi la ele, aici intervenind frica din partea lor. Sau precautia, si atunci ghidandu-se dupa reguli impuse de ei, ei insisi limitandu-se, traind in confort. Voi ce alegeti? Adrenalina, deschiderea catre oameni, lucruri noi sau frica de necunoscut?
Apropo de necunoscut, eu ador necunoscutul. Stiu ca am divagat de la subiect, dar pentru mine este o tema incitanta, pe marginea careia pot broda si o pot pigmenta cu cateva episoade care s-au intamplat sau de care am auzit. Se pare ca fac parte din categoria persoanelor care se ghideaza dupa latura pasionala si nu dupa cea rationala. Desi, in multi dintre noi se da eterna lupta intre ratiune si pasiune, eu de ceva vreme mi-am definit prioritatea. Cu siguranta aceasta atitudine a mea nu multumeste pe toata lumea. Dar ar fi un efort pentru mine mult prea mare sa incerc sa fiu ceea ce nu sunt.
Revenind la incredere, cine este demn de increderea acordata de tine? Familia? Prietenii? Strainii? TU insuti?
N-as vrea sa va adresez intrebarea retorica care spune cam asa: cine merita investitia ta? Cei din jur, pe a caror abilitati, competente nu te poti baza 100% sau chiar TU? Daca varianta a doua este cea aleasa de tine, cum o poti dobandi? Si asta inseamna sa lucrezi cu tine, sa te cizelezi, sa fii in continua transformare si evolutie. Increderea in tine te ajuta oriunde, in orice colt de lume ai merge. Pentru ca te bazezi pe tine, fara a depinde de ceilalti. Si tocmai de aceea e recomandabil sa experimentezi ceea ce iti place, pentru a avea un orizont cat mai larg si pentru a fi mereu pregatit pentru un alt necunoscut.
Refuzi provocarile, purtand mereu amprenta suspiciunii, sau ai incredere si atunci iti asumi riscul si mergi mai departe, no matter what?
Scris de:
Violeta Ieremie
ShareAdaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti, Perceptii
Despre incredere. In mine, in tine, in ei…
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti, Perceptii
Avem nevoie de leadership?
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Masculinitate vs feminitate
Ti-a spus vreodata cineva ca e cazul sa-ti schimbi comportamentul, intrucat esti fata si te comporti ca un baiat ? Sau, tie, in calitate de baiat, ti-a zis cineva sa nu te mai plangi ca o fata ?
Poate la momentul respectiv ai fost ofensat. Tocmai ti s-au atribuit trasaturi ce apartin personalitatii unei fete, ceea ce este inacceptabil pentru un barbat. In schimb, nu sunt atat de sigura ca in acea clipa femeia s-a simtit jignita de faptul ca cineva din exterior i-a observat comportamentul predominant masculin. Am observat adesea ca femeile vor sa se dezica de feminitate, « imbracand » haine & atitudine tipic masculina. Cu siguranta aveti o prietena careia ii plac parfumurile pentru barbati, de exemplu.
Acest fapt poate fi privit de multi ca o anomalie, fiind adeptii gandirii conservatoare, a celei in care orice abatere de la regula impusa de societate este tratata ca atare, in consecinta individul fiind marginalizat, stigmatizat si acuzat de o alta orientare sexuala decat cea normala.
Ei bine, acesta este un mit. Ca toate lucrurile in care credem cu tarie, pentru ca ni s-a indus de mici aceasta judecata de catre predecesorii nostri. Adevarul este ca in fiecare dintre noi coexista atat latura feminina, cat si cea masculina, una fiind insa predominanta. Aici este discutabil, cum se decide asupra laturii care domina, depinde de mediu, de factori externi, de familie.
Cred ca majoritatea dintre noi stim ca toate comportamentele, atitudinile noastre isi au radacina in frageda pruncie. Daca, copii fiind, fara putere de discernamant, suntem supusi unei serii de factori care nu se potrivesc cu regulile de aur dictate de societate si stiute din mosi-stramosi, este probabil ca mai tarziu acest melanj nedefinit clar sa ne creeze o stare de confuzie.
Sunt eu oaia neagra a grupului de prieteni in care ma invart, pentru ca genetic sunt fata, dar am un comportament de baiat sau e doar o reactie a mea anormala, de sfidare a regulilor, reactie dobandita cu timpul, la aceasta contribuind mai multi factori ? Cam asa ar suna una dintre intrebarile, in starea de confuzie a persoanei in cauza.
Cine stie sa dea raspunsul la asta ? Ne multumim cu faptul ca fiecare individ reprezinta o incununare a celor doi poli, masculin si feminin ?
In acest fel s-a impamantenit si faptul ca barbatii nu plang. Poate nu plang in fata celorlalti, orgoliul lor fiind stirbit. Dar, cu siguranta sunt si ei oameni, au sentimente si sunt mult mai sensibili decat fetele. Si asta pentru ca ei au infruntat mai multe, s-au lovit de mai multe esecuri si atunci s-au calit. Aparent, au devenit imuni. Dar nu inseamna ca sub carapacea lor sensibilitatea a scazut. Poate inca mai plang, adulti fiind, dar in tacere. In gand. Nu vor sa fie vulnerabili, in consecinta au un comportament mai dur.
Asta pentru ca ascund un trecut ce i-a facut sa traiasca situatii extreme, la limita, poate, si prefera sa-l puna intr-un con de umbra. Deci, ataca primii pentru a nu fi atacati ei insisi, la randul lor. E doar o aparenta, insa. Trebuie sa ai curajul sa-i privesti in ochi si sa le spui : nu ma afecteaza comportamentul tau si cuvintele tale. Am devenit imuna la aparente. Spune-mi, deci, ce s-a intamplat ? Poate te pot ajuta. Sau asculta.
Revenind insa la dualitatea masculin/ feminin, dualitate care este in esenta o dihotomie ,coexistand doua concepte ale aceluiasi subiect, in acest caz fiinta umana, vreau sa va povestesc ceva. Eu am fost surprinsa, ca multa lume, de altfel, si nu intelegeam. Pana cand m-a lamurit un prieten foarte bun, francez, pe nume Claude, in privinta acestui subiect.
Este vorba de frantuzoaice. Poate asa veti intelege mai bine tema care a incins spiritele la Monday’s.Se stie ca, desi traiesc in tara care da tonul in domeniul modei, al parfumurilor, al luxului in care orice femeie viseaza sa se rasfete, nativele din Franta nu profita de toate aceste lucruri. As fi inteles daca acest fapt li s-ar parea normal, devenind rutina cotidiana. Dar ele sunt chiar imune la tot ceea ce pentru celelalte femei reprezinta frumusetea, feminitatea.
Din contra, frantuzoaicele sunt foarte naturale.Am trait printre ele si am vazut acest fapt. Foarte simple. Iar Claude mi-a hranit curiozitatea. A spus ca asa e. Si sora lui e la fel, iar motivul pe care mi l-a dat el a fost acela ca ele chiar evita aceste lucruri, considerate apanajul feminitatii, pentru a nu fi catalogate femei usoare. Au crescut cu aceasta conceptie si nu se mai pot schimba. Este deci o conditionare sociala, conditionare ce, insa, nu-i atrage neaparat pe barbati, care cauta un gram de feminitate, acel « je ne sais quoi » ce ar trebui sa existe in fiecare femeie.
Ei cauta acea latura care la ei este foarte mult redusa, aproape inexistenta, latura ce-i face sa se gandeasca cu drag la persoana respectiva, starnindu-le pasiuni ascunse.
Subiectul este atat de complex si poate sa provoace reactii aprinse, insa am vrut sa-l abordez si din alta perspectiva. Mi-am propus sa evit cliseele care ma enerveaza cumplit ( pentru ca ma limiteaaa) si teoriile care uneori sunt prea multe si contradictorii, facandu-l pe interlocutor poate mai confuz decat era la inceput.
In incheiere as vrea sa mai adaug un singur lucru : atat feminitatea, cat si masculinitatea sunt doua concepte pe care trebuie sa le constientizam, sa incercam sa le definim, adaptate fiind la personalitatea noastra si sa incercam sa le cultivam, lasandu-le sa se manifeste cand este nevoie. Circumstantele decid. Dar este de datoria noastra sa stim cum sa le gestionam. Atat barbatii, cat si femeile, au voie sa fie sensibili, dar si fermi cand este nevoie,protectori cu cei din jur, dar si vulnerabili( insa, atentie, daca nu stii cum sa gestionezi aceasta trasatura, este periculos !).
Asadar, avand aceste argumente la indemana, cine ar mai putea acuza barbatii de insensibilitate si femeile de starea prea emotiva, considerata a fi o caracteristica a lor ?
Scris de :
Violeta Ieremie
ShareAdaugat de Alex Gavriliu in categoria Evenimente
The leader as coach…
Stand la povesti cu Petru Pacuraru, mi-a povestit despre evenimentul ce-l organizeaza. Mi s-a parut foarte interesant, i-am cerut mai multe detalii, iar Petru s-a oferit sa reduca costul biletelor cu 10% pentru cei din comunitatea Monday’s .
Detalii aveti mai jos, iar alte informatii sunt la un click distanta pe linkul: www.jimbagnola.ro
Afla cat de importanta este menirea unui lider de la un profesionist!
Pentru a patra oara in Romania, si doar pentru participantii la Conferintele Leadership Center, Jim Bagnola, Senior Partner, The Leadership Group USA, va vorbi despre importanta capitala a unui lider pentru echipa pe care o conduce, dar si pentru organizatie! Fii printre putinii lideri care vor spune, din 4 iunie, “de azi sunt cel mai bun”!
Pentru prima data intr-un turneu national in Romania, Jim va aborda la Bucuresti modulul “The leader as coach”, iar la Timisoara si Cluj Napoca modulul Stop Going Out of Your Mind Over Change. Cele trei evenimente se adreseaza liderilor din organizatii, ocupanti ai pozitiilor de management, cat si antreprenorilor. Toti cei care doresc sa-si dezvolte stilul de leadership si sa construiasca o strategie de dezvoltare a organizatiei plecand de la cel care o conduce la echipa, sunt asteptati la Bucuresti, Timisoara si Cluj-Napoca pentru o experienta unica de leadership.
In portofoliul lui Jim Bagnola se numara, la nivel international, NASA, Guvernul SUA, Continental Airlines, Motorola, Departamanetul de Stat American. In Romania, Jim Bagnola a fost apreciat de peste 30 de companii lider de piata. In anul 2010, Jim este considerat unul din cei mai buni experti motivationali, in materie de Leadership si Coaching, conformLeadership Gurus.
5 Motive pentru care participarea ta inseamna o investitie in tine:
- Interactivitate excelenta in cadrul sesiunilor de training si accesul la un practician de talie internationala;
- Atat in timpul conferintei, cat si al trainingului, vei putea aprofunda si apoi testa chestiuni legate de coaching;
- Excelent cadru de networking cu profesionisti din Romania, pasionati de leadership si dezvoltare personala;
- Vei afla practici eficiente care iti pot intari afacerea, asta intr-o perioada dificila din punct de vedere economic, care pare ca nu se mai termina;
- Imbunatatirea stilului tau de leadership prin dezvoltarea unei relatii stranse intre tine si echipa pe care o conduci.
O zi vesela,
Alex Gavriliu
ShareAdaugat de alexgris in categoria De la Participanti
Vorbe de duh
Doua dintre subiectele abordate la Mondays lunea trecuta s-au referit la rolul femeilor in societate (modern versus traditional) si la diferentele culturale (este un ideal, spre exemplu, sa te perfectionezi in arta meditatiei sau este un timp pierdut?) Am dat intamplator peste doua discursuri tinute la TED legate, mai mult sau mai putin, de cele discutate. Din pacate, doar al doilea are traducere in limba romana.
Radical Women Embracing Tradition
Devdutt Pattanaik: East vs. West — the myths that mystify
Sper sa va placa
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Imposibilul, limitare sau nivelul de la care incepe creatia ?
O tema incitanta, care ne-a « obligat », pe noi, cei de la Monday’s, sa facem un exercitiu de constiinta, incercand sa definim imposibilul. In mod normal, orice istorioara incepe cu o definitie a conceptului despre care vorbim. Insa, eu ma voi abate de la regula si voi spune doar ca imposibilul este relativ, asa cum si unicitatea nu poate fi definita sau poate fi vag explicata.
Titlul ne prezinta o situatie antagonica, in care sunt expuse doua puncte de vedere ale aceluiasi concept : imposibilul. Desigur, totul se intampla la nivel mental, fiecare dintre noi setandu-se pe un anumit nivel pe care vrem sa-l atingem sau pe care vrem sa-l depasim.
Intrebarea, in acest caz, este urmatoarea : ne descurajam in fata a ceea ce credem noi ca este imposibil de realizat sau gasim solutii, aici intervenind creativitatea?
In acest punct al discutiei, Ovidiu si-a sustinut teoria conform careia creatia apare atunci cand trebuie sa gestionam un moment de criza din viata noastra si nu cand dam de o situatie aparent imposibila. Suntem constransi de circumstante si trebuie sa actionam, ceea ce ne da un impuls sa ne mobilizam si sa surmontam ceea ce inainte ni se parea imposibil si ajungem la concluzia ca nimic nu e imposibil. Daca noi nu putem reusi singuri, in mod cert se gaseste cineva care se gandeste cum sa solutioneze o astfel de criza.
Un exemplu in acest sens este reprezentat de o boala pentru care specialistii in domeniu gasesc tot felul de metode pentru a putea ajunge la o solutie. De fapt, cercetarea in acest domeniu nu se opreste niciodata, pentru ca o idee duce la un alt indiciu care poate rezolva situatia.
Dar, creativitatea apare doar in momente de criza ? in momente cand te afli in clipe de disperare? Unii ar zice ca nu. Si aici s-ar referi la artistii carora nu le lipseste nimic si totusi ei continua sa creeze. Eu as zice ca si aceasta e o criza. Una in care artistul TREBUIE sa creeze. pentru ca asa simte, asta e menirea lui.
Eu am citit mai demult o povestioara care il avea ca protagonist pe un barbat cu o conditie fizica jalnica, obosind la fiecare pas, dar cu multa ambitie. Si aceasta vointa a lui extraordinara l-a facut sa vrea sa se autodepaseasca. Asa ca s-a inscris la un maraton. Aceasta avea sa fie marea provocare a vietii lui. Deci, a inceput sa se antreneze.
A inceput sa faca cate un pas mai mult in fiecare zi, realizand la inceput chiar o mica performanta, asta pana cand s-a accidentat , crezand in acel moment ca s-a sfarsit totul. Ca totul a fost inutil. Cu toate ca toti cei din jur l-au descurajat, el a reinceput antrenamentul, accidentat fiind. Era constient ca avea sa concureze cu oameni sanatosi, capabili sa participe la maraton si chiar sa-l castige. Dar nu s-a descurajat, desi in demersul lui a intampinat mai multe crize.
S-a mobilizat atat de tare, incat a castigat, reusind chiar sa doboare recordul care a fost stabilit inainte. I-a intrecut pe cei care au mai castigat ianinte, stabilind recorduri, fiind cunoscuti si apreciati de catre toata lumea, avand nume notorii. Mie imi plac acesti oameni, intrucat iti insufla sentimentul ca si tu, la randul tau, poti face ce iti propui. Iti inspira optimism, chiar daca momente grele sunt foarte multe. Dar, cu cat e mai greu, cu cat nimeni nu indrazneste sa inceapa sa faca acel lucru, cu atat victoria e mai dulce.
Pentru a face tranzitia catre creativitate, o sa sustin afirmatia lui Ovidiu spunand ca doar criza, acel moment mai delicat din viata noastra sta la baza creatiei si nu imposibilul, pentru ca atunci din prima clipa nimeni nu s-ar gandi ca ar fi posibil sa se gaseasca o solutie.
Intr-un final, pentru a raspunde la intrebarea care a declansat toata discutia in jurul acestei teme, ar trebui sa gasim raspunsul la urmatoarea chestiune : imposibilul, exista sau nu ? si apoi, putem broda pe marginea subiectului, cuantificand unde incepe si unde se sfarseste.
Articol scris de:
Violeta Ieremie
ShareAdaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Mastile : o forma de adaptabilitate sociala.
Masti. Am zambit cand, vorbind aseara cu un prieten psiholog, a adus in discutie tema mastilor. Era vorba despre ironie si aroganta – defecte sau masti pentru timiditate ? Si ce daca purtam masti diferite, in situatii diferite? Sunt sau pot deveni ele ceva nociv?
Sa definim ce e o masca : din punctul meu de vedere, este o proiectie a personalitatii unui om, trecuta prin filtru rational, cu un scop oarecare. Exemple de masti : cand vindem o idee sau un produs, cand suntem la un interviu (ne vindem pe noi), cand interactionam prima oara cu o persoana sau un grup de persoane purtam masca a ceea ce vrem sa aratam despre noi, cand suntem la serviciu purtam o masca profesionala, etc…
Depinde de om, de cat de groasa e masca, de cat de mult incearca el sa ajusteze rational din personalitatea sa. Eu cred ca, atat timp cat nu sunt exagerate, mastile sunt perfect normale si benefice. Daca sunt ceva mai groase, pot ascunde complexe sau probleme de comportament.
Pot genera impresii gresite sau chiar ruinarea unor posibile relatii sociale, bazate pe o proiectie inconsistenta cu realitatea. In momentul in care incep sa puna stapanire pe o persoana, probabil ca e nevoie de sfatul unui specialist.
Cum vad eu:
a) Mastile : liant social ; elimina asperitatile de personalitate.
b) Mastile : ok cat timp sunt ceva sincer, natural, si aliniat cu temperamentul si felul de a gandi a unei persoane.
c) Mastile : efect de lentila; focalizeaza atentia asupra unui aspect pe care vrei sa-l reliefezi ; pot genera un plus de incredere in sine, datorita sentimentului de control asupra propriei proiectii.
d) Mastile : fatete ale personalitatii unui om, in raport cu alti oameni sau cu o situatie data.
e) Mastile : ok cat timp nu sunt foarte groase sau nu ascund o minciuna (oricum iese la iveala).
f) Mastile : zidul individual de protectie ; mai gros la primele intalniri, din ce in ce mai palid pe masura ce ne cunoastem mai bine. Neavand inca suficiente informatii despre persoana din fata ta, este normal ca proiectia sa fie controlata – nu de alta, dar altfel pot aparea probleme de comunicare si intelegere. Initial interactionam prudent, conform cu normele grupului si societatii (sau asa cum le percepem noi) si, pe masura ce trece timpul, incepem sa ne diferentiem, sa ne exprimam personalitatea. Pentru unii aceasta perioada de adaptabilitate e mai scurta , pentru altii mai lunga. E ok, cat timp ne simtim confortabil cu ea.
g) Mastile : o forma de adaptabilitate sociala.
Oamenii autentici sunt acei oameni care poarta masti foarte usoare, aliniate cu ei insisi.
Concluzia ? Mastile sunt naturale si, cat ne simtim confortabil cu ele, sunt un aspect firesc al vietii sociale. Cu cat ne simtim mai confortabili cu noi insine, cu atat suntem mai autentici.
E bine sa fim autentici pentru ca atunci suntem perceputi asa cum suntem in realitate – nu de alta, dar se triaza mai repede afinitatile personale iar relatiile sunt mai robuste.
Articol scris de:
Alexandru Gris
ShareAdaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Too much …………. can kill you?
În multe dintre lucrurile pe care le facem în viaţă e necesar să investim energie. Energie sub formă de entuziasm, pasiune, plăcere, învăţare, joacă, curiozitate, iubire şi bineînţeles energia de a ne trezi dimineaţa. În fiecare zi o parte dintre caracteristicile de mai sus vor fi la maxim iar altele nu.
Un lucru e sigur: Ai în fiecare zi o cantitate fixă de energie şi un număr mare de calităţi şi defecte pe care să le activezi şi să le ţii portdrapel. Da, atât calităţile cât şi defectele consumă energie. Un exemplu ar fi dezorganizarea – tendinţa de a amâna lucrurile până în ultima clipă, fapt ce îţi va aduce mari cantităţi de stress.
Ai un număr foarte mare de calităţi şi defecte pe care să le activezi si o cantitate limitată de energie.Tu poţi alege. E un lucru pe care voluntar sau involuntar îl face în fiecare zi. Asta se întâmplă în noi. Afară lucrurile sunt un pic altfel. Avem mulţi oameni în jur care sunt preocupaţi să-şi trăiască vieţile.
Ei toţi crează societatea. Iar atunci când se mişcă, gândesc, zâmbesc sau se încruntă ei crează presiunea socială. Long story short, presiunea socială este, a fost şi va fi. Vine cu lucruri bune, cu pasiune, curiozitate, entuziasm – virtuţi ( ca şi tine) sau vine cu tendinţa de a amâna lucrurile până în ultima clipă, cu lipsa pasiunii, plafonare, deprimare, minciună – vicii (ca şi tine). Ea acţionează asupra ta indiferent că pe strada ta e soare sau nu, indiferent că eşti deprimat sau plin de entuziasm, îndrăgostit sau îndurerat.
Presiunea socială e o formă de energie. Atunci când puterea presiunii sociale este prea mare poţi deveni deprimat, forţat să te retragi într-un colţ sau obligat să adopţi comportamente atitudini şi moduri de gândire care nu ţi se potrivesc. Felul în care faci faţă presiunii sociale e direct determinat de cantitatea de energie pe care o ai. Noi alegem în fiecare moment unde să ne investim banii, pe 13 negru sau pe 13 roşu.
Noi alegem mixul de atitudini şi sentimente pe care să folosim şi cât de mult să ne complicăm viaţa. În funcţie de sentimentele şi atitudinile pe care le pornim în noi vom fi disponibili la experienţe similare din exterior. Acum întreabă-te ieri sau alaltăieri în ce ţi-ai investit energia? din primul moment când ai deschis ochii şi până seara când ai adormit. Poţi să crezi că ai fost o persoană eficientă cu timpul, acţiunile, sentimentele – energia ta sau poţi şti sigur. E o mare diferenţă între a crede că ştii şi a avea dovezi că ştii. O foarte mare diferenţă pe care eu personal o numesc iluzia deciziei.
Acum, fii un manager al propriilor resurse cinstit şi eficient; al cantităţii limitate de energie pe care tu alegi cum o cheltui atât în strategia personală cât şi în strategia ta de a te raporta la presiunea socială. E aproape singurul mod de a reuşi. Fiecare virtutate şi fiecare viciu îţi va consuma sau fura energia dar şi fiecare toană a celor din jurul tău va face acelaşi lucru. Poţi ieşi din derivă doar atunci când foloseşti instrumentele corecte.
Completaţi întrebarea din titlu cu perechi de sentimente şi atitudini cum ar fi:
iubire/ură, bucurie/tristeţe, comunicare/închidere, generozitate/zgârcenie etc.
Iar răspunsul la întrebarea, din titlu, este ….. ?
Scris de :
Iulian Pavel
Share