Munca (viata) noastra cea de toate zilele

Ce obiective avem de la ceea ce facem minim 10 ore pe zi, in fiecare zi?

Daca desenam o zi obisnuita din viata noastra, constatam ca dormim 6 ore pe noapte, muncim 10 ore, ne deplasam dintr-o parte in alta 2 ore, si ne mai raman maxim 6 ore. In care trebuie sa inghesuim relatii sociale si sentimentale, treburi administrative, autoeducare, distractie eventual.

Problema nu sunt cele 6 ore din fiecare seara, ci faptul ca cele 10 ore reprezinta, eliminand timpul dormit, peste jumatate din timpul efectiv la dispozitia noastra. Iar printr-o expresie de genul “viata-i scurta” probabil ca a vrut sa se transmita ideea ca “viata dupa munca-i scurta”. Ideea la care ma gandesc scriind cele de mai sus este ca, tinand cont ca muncim atat de mult, si dedicam o mare parte efectiva din viata noastra muncii, atunci ar trebui neaparat sa avem niste asteptari si obiective de la munca pe care o depunem.

Ce obiective ai de la jobul sau afacerea ta?

Daca nu le stii intr-un minut, poate ca aproape degeaba le gasesti dupa. Degeaba pentru ce ai facut pana acum, dar poate deloc nesemnificativ pentru ceea ce poti face de acum inainte. Pur si simplu, de ce faci ceea ce faci, 10 ore pe zi? Pentru bani? Pentru atmosfera? Pentru a trai decent? Pentru salariu sau dividende? Te-ai gandit sa plasezi jobul inauntrul unei cariere? Dar sa asezi aceasta cariera in timp si spatiu, macar ca asteptari, sau chiar ca si obiective?

Am vorbit la Monday’s despre soaptele lui Confucius care trasese concluzia ca atunci cand faci ceea ce iti place, nu simti ca muncesti nicio zi din viata ta. Iar daca viata si zilele sunt parametri de neclintit, in schimb ceea ce ne place sa facem se poate deseori schimba de la un anotimp la altul. Devine parca riscant sa ne asezam in centrul universului de munca ideea de “vreau sa fac ce imi place”. Pentru ca multi oameni par sa se sature de ceva aparent repetitiv, sau care devine dificil, greoi, problematic la un moment dat. Sa devina chiar
sufocati.

Poate insa ca DJ Confucius, mixand cuvintele acum sute de ani, a vrut sa spuna… “atunci cand faci ceea ce te inspira, nu mai simti ca muncesti”. Pentru ca atunci cand reusesti sa gasesti un orizont superior activitatilor cotidiene, vei reusi nu doar sa iti placa ceea ce faci, ci sa obtii satisfactie si inspiratie din si in orele pe care le dedici muncii.

Un zidar care taie caramizi 10 ore pe zi poate este inspirat de faptul nu ca taie caramizi, ci construieste case sau catedrale; un bancher care crediteaza afaceri poate creeaza locuri de munca si ajuta la progresul economiei, un broker imobiliar poate nu intermediaza tranzactii, ci ajuta familii sa isi gaseasca acoperisul sub care sa creasca si sa se iubeasca… cine stie… cert este ca daca pierdem din vedere un astfel de orizont superior, sunt mari sanse sa ne sufocam sub cerul mic al unei activitati in esenta repetitive. La naiba, pana si viata de cuplu e repetitiva, deci cum se intampla ca dupa ani si ani inca… ne place?

Satisfactia a ceea ce facem o putem obtine avand stabilita si asumata o directie a parcursului profesional, alegand sensul potrivit (o pozitie confortabila dar care plafoneaza se cheama ca mergem pe contrasens…), si contribuind in mod decisiv la viteza proprie de deplasare.

Iar cariera, sau realizarile pe care ti le doresti, le poti atinge doar prin obiective intermediare, sau “performative” – respectiv nivele intermediare de performanta, randament si satisfactie. Daca vrei sa ajungi un top manager, trebuie sa treci destul de repede catre pozitii de manager mic sau mediu. Daca vrei o super afacere a ta, trebuie intai sa o pornesti, apoi sa ajunga sa se autosustina, apoi sa functioneze si in lipsa ta, apoi sa o poti scala in diverse forme. Daca il vrei pe Fat-Frumos, poate ca trebuie sa saruti cateva broaste…

Nu in ultimul rand, vorbind de aceste obiective intermediare, cu siguranta fiecare avem diverse obiective de-a lungul unui an. Ce-ar fi daca atunci cand a trecut nu intregul an, ci sa zicem 9 luni din el, ai trage o linie si te-ai uita daca esti unde ti-ai propus, daca totul a decurs cum ti-ai dorit, daca si ce ti-a lipsit ca sa fi reusit deja la 9 luni trecute din an sa fii aproape de ceea ce ti-ai propus si, in general, sa fii multumit si ok cu tine? In functie de rezultatul deliberarii, iti poti intensifica in ultimul trimestru eforturile pentru obiectivele dorite. Sau poti incepe sa sarbatoresti deja.

Este dureros ca desi muncim atat de mult, foarte probabil nu avem grija suficient de gradina in care petrecem cel mai mult timp din viata noastra. Si cel mai lung drum incepe tot cu primul pas, si se continua cu alte milioane de pasi pe care nu ii poate face nimeni in locul nostru. Oboseala, esecul, demotivarea, teama ne pot face sa gandim ca valoram doar cat caramida grea pe care o asezam plictisiti alaturi de caramida zilei de ieri si langa viitoarea caramida a zilei de maine. Uitam ca profesional valoram exact cat catedrala pe care vrem sa o construim, uitam ca nu ne reducem la jobul pe care il facem, ci la calatoria de cariera pe care o cladim pas cu pas.

Atentie, se deschi usile. Urmeaza o noua zi de luni, cu peronul pe partea viselor noastre.

Bogdan Mihalascu