Viata, un interviu continuu

Ce ganduri iti trec prima oara prin minte, cand in urma unui telefon scurt si la obiect, afli ca maine sau peste o saptamana ai un interviu, care iti va schimba perspectivele si poate chiar prioritatile? Nu ne gandim aici la cazul in care rezultatul va fi un esec, in care vei descoperi ca nu esti candidatul ideal sau ca in urma unei minutioase si oneste analize, descoperi ca nu te-ar interesa postul respectiv din prisma unei insuficiente informari prealabile.

Cu totii plecam la drum cu gandul reusitei, chiar daca nu depinde doar de noi, desi nici exercitiul esecului in urma unui interviu nu trebuie neglijat, te ajuta in demersurile tale ulterioare, iti identifici punctele slabe sau poate chiar abordarea gresita ce deriva din atitudinea si faptele tale la momentul respectiv.

Dar intotdeauna te gandesti daca esti pregatit, cu tot ce ar presupune un interviu, atitudine, pregatire profesionala, experienta in domeniu, prezenta, limbaj verbal si non-verbal, intrebari de adresat si raspunsuri de dat. Insa foarte important este momentul in care te afli, profesional vorbind, daca ai un job in present la care te duci zilnic cu tragere de inima sau nu, daca oricat te-ar multumi acesta iti doresti altceva sau ceva mai mult sau pur si simplu, din varii motive nu ai un servici.

Toate aceste aspecte, deloc de neglijat, pot transpare cu usurinta, pentru ochiul avizat al celui in fata caruia te prezinti si iti pot influenta atitudinea si usurinta cu care te poti decide mult prea repede si pe loc asupra unor detalii legate de acel post, pe care abil si fara constrangeri le puteai gandi in liniste, dupa incheierea acelei intalniri. Profesional nu stiu cum ai putea sa imbunatatesti ceva in ajun, insa cel mai important este sa fii pregatit mental, sa fii stapan pe tine, deschis, ferm in afirmatii si sa iti alegi o maniera de prezentare a ta ca persoana, dar si ca profesionist, care sa fie placuta si sa nu interfereze flagrant si negativ cu cel care se gaseste in fata ta si este un potential viitor sef.

Din punctul meu de vedere un interviu incepe din momentul in care deschizi usa si nu din cel in care incepi sa vorbesti, pentru ca atitudinea nu se evidentiaza doar prin vorbe, oricat de inspirat incerci sa le rostesti. Trebuie sa fii constient de ceea ce esti, de ceea ce poti professional si nu in ultimul rand de ceea ce vrei si astfel vei fi convingator, cel putin in prima faza, ca esti ceea ce compania respectiva cauta. Si spun toate acestea, pentru ca daca initial, vrei sa treci cu bine de acest interviu si sa te angajezi, greul abia incepe cand trebuie sa si dovedesti ceea ce cu atata tarie ai sustinut la interviu, iar impresia initiala sa o poti transforma in una de durata, cand angajatorul sa poata identifica pe baza performantelor tale profesionale, motive zilnice si repetate pentru care decizia de angajare se justifica din plin.

Se pot spune multe, dar cum nici in viata, in general nu poti fi pregatit pentru toate si orice, nu poti spera decat ca in momentul unui interviu esti intr-o forma extraordinara si tot ceea ce stii, ai citit sau ai fost sfatuit sa faci, te vor transforma in candidatul perfect, acum, aici si pentru slujba pe care ti-o doresti. Nu stim niciodata cum se poate derula un interviu decat in linii marii si de asta s-au ocupat deja profesionistii, de aceea sunt sigura ca si intuitia te poate ajuta sa te orientezi la fata locului.

Si in viata toti ne dorim sa fim mai buni,mai puternici, mai destepti, mai frumosi, mai inspirati, mai abili, mai hotarati, mai convingatori, candidati perfecti pentru rolul pe care ni-l dorim cu curaj la un anumit moment si de aceea, consider ca in oarecare masura, putem privi viata ca pe un interviu continuu, prin care, tot experimentandu-l din perpective diferite, ne definim.

Dana Iuliana Anghel