Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Life doesn’t worth living if you don’t have something to die for!
Acesta este motivul pentru care eu nu am niciun plan pentru 2011. In conceptia mea, ceea ce pentru mine nu are o valoare egala cu “die for it!” nu este demna de pus pe lista de “To Do!”.
“To die for it!” este singurul lucru care ne poate alimenta cu energie care sa ne permita sa infaptuim lucruri marete. Fara acest lucru, animalul din tine care iti da puterea sa treci prin “foc si sabie” si sa “incendiezi podul pe care tocmai l-ai trecut”, nu se va trezi nicio data.
“To die for it!” da un sens vietii!
Daniel Tucan
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Trezirea potentialului ascuns din noi
Traim intr-o societate care ne obliga la adaptare, multa flexibilitate, la reorientare, la sensuri mai profunde, utilizarea unui timp mai scurt. Uneori ati alege un termen devine o adevarata loterie. Ne-am dezobisnuit sa ne fixam momentul pana la care cu siguranta vom infaptui lucrul dorit. Nu avem certitudini ca vom fi disponibili, ca sansele noastre se pot pune de acord sa ne implinim visul.
Marea satisfactie vine dupa ce am reusit sa implinim acel vis.Eu, personal, agreez flexibilitatea, si a-ti regasi propriile valori in aceasta lume nebuna devine un consens intre sens si forma pe care o compui, o vizualizezi sau o exprimi intr-un fel. Vremurile acestea se petrec in vremuri de crisis (=schimbare), care aduc urmatoarea intrebare in fata gandirii:
Ce e mai important pentru mine cu adevarat? Din cauza cetii mentale care parca sta in noi, dureaza un timp pana se limpezesc gandurile. Unii din noi am ajuns sa contemplam aceasta ceata, care nu ne lasa sa ne regasim in simplitatea noastra ca oameni. Cel mai aproape de acest lucru sunt acei oameni care au ramas poate fara slujbe si care acum sunt dezorientati.Il admir in tacere pe un bun prieten al meu, acum somer de 3 luni, care descopera fara sa stie, care sunt lucrurile care il fac sa existe cu adevarat: sanatatea, sotia, copilul, iubirea si intelegerea din familie.
Asa ca este vorba de intoarcerea la valori etern umane, care ne-au dat speranta de viata intotdeauna: iubirea de aproape, intoarcerea catre Divinitate. Chiar si in aceste momente, speranta ca poti face ceva util tie sau celorlati nu poate sa moara.A-ti propune un termen, un raspuns la “Cand?” vine din nevoia de optimsm, speranta, in proiectarea in minte a acelui ceva realizabil, care face ca lucrurile sa fie atrase catre noi si sa se intample.
Sunt atatea lucruri minunate pe care ni le dorim si le putem face cu resurse minime: sa citim o carte, sa cultivam pacea interioara, sa pictam, sa comunicam s.a.m.d., incat nici nu stim ce valoare persoanala vom lasa sa se formeze in noi. Va doresc sa aveti vise curate, frumoase, sa va raspundeti din suflet cand puteti si va doriti sa le infaptuiti cu siguranta. Este un banal exercitiu de vointa.Si intamplarea este intalnirea dintre proiectia mentala a visului si momentul si timpul in care apare.
Luminita Dinca
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Si acum…ce fac?
Simt o stare de sufocare. Ceva nu merge. De fapt, am senzatia ca nimic nu merge. Ma opresc o clipa din ceea ce faceam si privesc in gol. Razele soarelui imi lumineaza chipul, iar eu simt cum o picatura de sudoare se prelinge pe frunte. Vreau sa-mi dau seama de ceva, dar nu reusesc sa-mi adun ideile. Imi scapa printre degete gandurile, desi incerc cu disperare sa ma agat de el. Ce vreau, de fapt? In acest moment, in afara de a-mi face treaba cotidiana, de fapt, ce fac? Nimeni nu m-a intrebat asta pana acum. Poate ar fi trebuit. Si eu..totusi..am un gol in stomac.
Incep sa-mi constientizez nevoile, sa-mi dau seama de ce vreau de fapt.Esti multumita cu tine insati? Se aude o voce in fundal. In ultima vreme o aud din ce in ce mai des. La inceput ma speria pentru ca imi arata si o alta latura a mea. Un fel de oglinda interiora. Dar acum m-am obisnuit cu ea. De fapt…suntem prietene. Eu si vocea. Revenind la multumire sau la nemultumire, mai bine zis, am observat o stare ce se acutizeaza in timp. Sunt irascibila. La prima vedere toata lumea ma enerveaza. Evident, ei sunt de vina. Da? Esti tu sigura de asta? raspunse vocea. Pai…asa cred. Incep sa sovai. Si imi incep autoanaliza.
De fapt….am nevoie de ceva. Pana acum nu m-am mai gandit niciodata la asta, dar acum…nu stiu…am nevoie de ceva …de ceva…nou, am zis eu. Nou? Cum adica nou? interveni din nou vocea. Pai…nu stiu cum sa-ti explic. E o chestie inefabila pentru mine in acest moment. Am nevoie de schimbare. Si de cineva care sa-mi arate cum sa fac asta, am spus eu pe un ton timid. Nu stiu de unde sa incep. Ma simt tare ciudat. Parca m-as fi nascut astazi. Incotro sa ma indrept? Catre ce sau catre cine?
Vocea zambi cu subinteles si mi-a spus sec: ce-ar fi daca te-ai intoarce catre tine? Am facut ochii mari si m-am adancit in ganduri. Catre mine? Asa se incepe un drum nou? O etapa, in care se presupune ca evoluezi?
Da, cred ca da. Si atunci, rasare in minte intrebarea: dar eu, ca entitate, ce reprezint? De acum incepe dureroasa constientizare. Operatie fara anestezie pe care trebuie sa o suporti, daca vrei sa treci la etapa urmatoare. Cum incepi? Pai..e si simplu si complicat in acelasi timp de explicat. E simplu daca stii cine esti si ce vrei. Dar e extrem de greu in cazul in care niciodata nu te-ai gandit la asta niciodata sau doar in treacat, superficial.
Asadar, ce pot sa-ti spun? Spor la treaba. Deoarece, cum spuneam in articolul precedent, printre primele lucruri facute ar trebui sa identifici obiceiurile care te trag inapoi. Te fac sa pierzi timp si sa-ti pierzi concentrarea. Te tin in zona calduta, de confort. Nu e nici foarte rau, nici foarte bine. Te afli intr-o stare de multumire, desi realizarile tale poate nu sunt deloc cum ai vrea sa fie. Apoi….hmmm, suna ca o retetaJ. Iei aceste ingrediente, le amesteci si obtii produsul final. Gresit! Nu e deloc asa. Este chiar mai greu decat ti-ai putea imagina. Ai auzit tu vorba aceea: ca sa ai ce nu ai, fa ce nu ai facut pana acum ? Ce facem cu intrebarea incotro?
Bine, bine, incerc din rasputeri sa schimb. Dar pentru ce toate acestea? Pai, chiar asa, pentru ce? Vrei sa raspund in locul tau? Ar fi exprimate tot nevoile si visurile mele. Ce nevoi ar putea avea o voce interiora? Ma intrebam eu, zambind. Iar m-am abatut de la subiect. Deci, spuneai ceva de scop. Insa vocea, pe un ton bland, imi spuse asa: te invit sa iei o foaie de hartie si sa-ti asterni gandurile. Asa iti faci putina ordine, faci un efort in plus sa scotocesti bine printre scopuri…poate ti-a scapat vreunul. Si…din momentul in care gandul ia forma unor litere pe foaie, litere pe care le poti vedea…incepe sa se concretizeze.
Asa pornesti de la general si, in timp, o sa reusesti sa ajungi la situatii particulare. Ca un punct fix in mijlocul unei coli goale de hartie. Ei, cum e? ma intreba vocea. Poate inca nu esti constienta, dar deja ai inceput sa faci schimbari in viata ta. Ai facut deja primii pasi. A fost atat de greu? Poate. Poate a fost greu sa te uiti in oglinda la tine. Dar, recunoaste, incepi sa te obisnuiesti. Observ chiar un zambet? a inceput sa-ti placa de tine? Sau de persoana pe care ti-ai proiectat-o in minte si a carei calitati le-ai trasat pe hartie? Ok. Ti-ai identificat nevoile, stii cine vrei sa fii, cum vrei sa fii. Sigur ma vei intreba: si acum? Si acum…te educi. Citesti. Cercetezi necontenit pana cand dai peste niste oameni extraordinari. Care sunt cum ai vrea tu sa fii.
Pot sa-ti devina model. Stiai asta? Un reper de care sa te agati in cazul in care ai uitat sa inoti si te scufunzi. Ai ajuns la o rascruce? Aici ai posibilitati multiple, dar infinit de multe intrebari. Ce faci acum? Ai avea mai multe optiuni. Prima ar fi sa intri in panica. Sau asa faceai inainte. Sau…poti sa astepti. Ce? m-ai intreba. Nu este o asteptare pasiva. Nu stai in fata geamului si astepti sa treaca iarna, primavara, vara, toamna…apoi sa se repete ciclul. Iti controlezi emotiile, alimentandu-le si, in acelasi timp, nerenuntand, la scopurile tale.
Sper ca nu ai uitat. Mai ai hartia pe care ti-ai notat cu mult entuziasm acele ganduri numai de tine stiute si dupa care ai scormonit bine in adancul sufletului tau? Perfect. Atunci…nu mai astepta. Asa i-am zis uneia dintre prietenele mele, L. si acum suntem in asteptare.
Violeta Ieremie
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Optimismul se invata
Am fost pentru prima oara la Monday’s si a fost o experienta imbucuratoare, pozitiva. Am vorbit cu persoane pe care nu le cunoscusem inainte; am apreciat faptul ca au fost deschise si dornice (ca si mine) de a impartasi experiente de viata, probleme sau solutii.
Referitor la tema intalnirii, sunt de parere ca optimismul (in cazul meu) trebuie invatat, si ca se poate invata. Poate ca unii sunt optimisti de felul lor „de la natura”, insa daca tendinta naturala este de a fi pesimist, trebuie facut un efort pentru a gandi pozitiv.
Este clar ca lucrurile pot fi privite din mai multe perspective, si uneori este suficient sa schimbi perspectiva pentru ca ceva care iti parea gri sa capete o culoare vie. Nu exista o reteta general valabila pentru a face acest lucru.
Uneori este foarte greu sa treci din umbra inspre lumina, dar atata timp cat aceasta trecere se poate face la nivel mental, este de incercat si de facut aceasta „comutare”. Trebuie si exersat astfel incat sa fie ca mersul pe bicicleta: odata invatat, sa nu se uite.
Dana Stoica
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Pierde-ti si tu increderea in tine si votul va fi in sfarsit unanim !
Starea de spirit a românilor este predominant negativă. În anul 2010 se înregistrează cel mai scăzut nivel al optimismului. Ca tendință, prăbuşiri asemănătoare ale optimismului s-au mai produs în perioada 1996- 1999, însă nivelurile joase înregistrate în prezent nu au mai fost niciodată atinse. Creşterea pesimismului este evidentă în raport cu anul 2006, an în care procentul persoanelor care se arătau optimiste se situa la 48% din eşantion.
Dacă în anul 2006 România se afla într-o perioadă de creştere economică ce oferea perspective considerabile, efectele crizei economice mondiale din ultimii doi ani s-au resimțit şi asupra dimensiunii proiective a vieții românilor, care s-au arătat mult mai puțin încrezători, în îmbunătățirea condițiilor de viață din țară, în următorii 10 ani.
Potrivit unui raport al Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vietii (ICCV), în 2010 oamenii resimt o înrăutăţire a condiţiilor de viaţă comparativ cu anul trecut. De asemenea, nivelul optimismului înregistrează cele mai scăzute valori din 1990 şi până în prezent iar temerile populaţiei au crescut, dominanta acestora fiind teama de creşterea preţurilor.
Există şi aspecte ale vieţii personale care rămân relativ constante în timp, acesta fiind cazul evaluării relaţiilor din familie, locuinţei sau evaluării stării de sănătate. Cele mai abrupte deteriorări se înregistrează în cazul evaluărilor vieţii politice. Atât aprecierea modului în care este condusă ţara cât şi satisfacţia faţă de viaţa politică au scăzut.
Puțin peste o treime dintre români se declară mulțumiți cu viața în ansamblul ei, în timp ce doar 20% dintre aceştia cred că în viitor condițiile de viață se vor îmbunătăți. Şomerii, casnicele, agricultorii şi pensionarii constituie categoriile din populație cele mai nemulțumite față de viață, în timp ce în rândul tinerilor şi al persoanelor cu ocupații non-manuale şi cu studii superioare se înregistrează nivelurile cele mai ridicate de mulțumire.
Majoritatea populației se declară pesimistă în 2010, 53% dintre respondenți considerând că peste 10 ani condițiile de viață vor fi mai proaste sau mult mai proaste față de prezent. Numai 20% dintre respondenți se declară optimişti, în timp ce o proporție de 27%.
Indicatori care au măsurat starea de spirit a subiecților la momentul respectiv, surprinzând varietatea de stări posibile, de la fericire la nefericire arată că cea mai mare parte din populația investigată a declarat valori pozitive, în timp ce 38% din subiecții incluşi în eşantion s-au declarat nefericiți, supărați sau cu necazuri.
Persoanele foarte tinere (18-24 de ani) şi cele tinere (25-34) declară, în proporție de 31%, respectiv 35% că se simt bine şi pe deplin fericiți, în timp ce în rândul persoanelor de 55-64 de ani sau de peste 65 de ani acest procent atinge doar 16%, respectiv 14%. 40% dintre persoanele ce au ocupații cu studii superioare au declarat că se simt bine sau sunt pe deplin fericiți, înregistrând cele mai ridicate valori dintre categoriile socio- economice incluse în cercetare. Rezultatele cercetării arată că bărbații se declară în mai mare măsură decât femeile mulțumiți cu viața (38%, față de 32%).
Elena Nisipeanu
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Am realizat ca…
Simt o nevoie constanta de a schimba ceva la mine insa problema cea mai frecvent intalnita este ca nu stiu ce as schimba la mine ca sa-mi fie bine. Poate mi-as regla putin impulsivitatea sau sa renunt la a ma mai enerva.
Poate ca ar fi bine sa devin mai concentrat pe problema sau poate ca ar trebui sa devin mai activ si sa ma implic mai mult, poate ar trebui sa devin mai bun sau… poate mai rau… cine stie? Sunt atat de multi de “poate…” incat ma doare capul si n-am nicio idee cu ce “poate….” ar fi mai bine sa incep. De aceea luni la Monday’s n-am avut nimic concret in minte si n-am putut sa ma hotarasc ce as schimba cu adevarat la mine… poate nici nu-mi doresc asta dar…. DAR… un lucru e cert, chiar daca am vrut sau n-am vrut sa schimb un lucru la mine, luni la Monday’s cu siguranta am schimbat ceva.
Ce am schimbat? In primul rand mi-am schimbat modul de a vedea si a gandi lucrurile. Am realizat ca, ori cat te-ai lupta tu sa schimbi ceva la tine nu vei face altceva decat sa sfarsesti intr-o lupta (citandu-l pe George). Mi-am dat seama ca, inainte sa inceapa adevarata schimbare trebuie mai intai sa existe acceptarea.
In a accepta ceea ce esti, a accepta situatia in care te aflii si in a accepta oamenii asa cum sunt ei, prin aceasta acceptare iti oferi terenul fertil in care sa sadesti samburii schimbarii. Schimbarea in om trebuie sa vina in mod natural si nu in urma unei lupte… nu trebuie sa ne luptam cu raul sau intunericul din noi pentru ca, in acest mod ne vom transforma in niste frustrati.
Daca vrei sa schimbi ceva cu adevarat la tine si nu stii de unde sa incepi, incepe prin a accepta ceea ce esti.
Daniel Tucan
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Ceva s-a schimbat
Salutare, sunt Alex Gavriliu si vreau sa va spun ca de la ultima intalnire Monday’s de luni 15 noiembrie ceva s-a schimbat. Am simtit asta impreuna oameni prezenti alaturi de mine la intalnire, am simtit un nivel mai mare de implicare, am simtit o dorinta mai mare de schimbare si de a crea un impact pozitiv.
In acelasi timp o deschidere fata de provocarile personale pe care nu o intalnesti decat foarte rar.
Cred ca lucrurile s-au schimbat in mare parte datorita noilor ajustari ce reglementeaza participarea la intalnirile Monday’s.
Va reamintesc ca articolul cel mai popular (cu cele mai multe comentarii) din aceasta saptamana v-a aduce autorului un premiu ce va consta intr-o carte.
Multumesc participantilor si va anunt ca mai jos am publicat poemul pe care George l-a scris recent si mi l-a trimis ca si contributie pentru participarea lui de la Monday’s Busines and Life Talks.
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Acum ma bucur de liniste
Noi, cei mari, petrecem o mare parte din viata noastra la serviciu. Aici intalnim oameni, fie pentru mai mult timp, fie ocazional. Pe langa exprimarea de zi cu zi a profesiei, partea grosiera a job-ului, interactionam cu colegii si formam niste relatii pe baza comunicarii intre noi. Este acel aspect care ne umple timpul petrecut acolo, dar care ne da sens si energia de care ne place sa ne bucuram cand vrem sa incepem si sa ducem lucrurile la bun sfarsit.
Am colegi care in opinia mea sunt pozitivi, sinceri, curati, dar si din cei care au tendinta de manipulare, aduc stirile negative in birou si induc frica: de viitor, schimbare, trecut, de a trai etc. Asta e mediul general de la aproape orice job.
Am fost tentata sa raspund acestor colegi negativisti cu aceeasi moneda, stiind ca astfel, pe limbajul lor, insemna ca undeva trebuie sa inteleaga ca au gresit. Ce ne facem cu acestia? Concret, am fost lovita in plen, cu toti colegii care formau un grup nou, de catre colega mea printr-o discutie care facea referire o intamplare mai veche, de acum poate 5 ani.
Spusesem un lucru negativ si cu incarcatura emotionala la adresa acesteia, iar ea nu a putut sa uite. Brusc, in urma unei discutii inofensive, ea si-a reamintit acel scenariu si am simtit toata starea ei si efectul ce l-a obtinut. Mi-am zis: daca nu o mai salut, poate o sa inteleaga ca a gresit: nu era momentul si nu avea de ce sa-mi spuna asta.
Aparent, actiunea era de partea mea, imi umpleam ego-ul meu de acel raspuns. Ce credeti: am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau, desi logica mergea in alta directie. Intrasem intr-un ciclu: cu cat gandeam mai rau despre acea persoana, cu atat starea mea interioara se deteriora.
Am avut sansa sa fiu indrumata spre a-i cere iertare colegei mele intr-un fel sincer si deschis, din suflet, doar noi doua. A fost mai greu decat imi imaginam, dar dorinta de a fi in echilibru, de a readuce acea stare de liniste in mine era foarte clara.
Si acest lucru s-a intamplat. Am plans mult timp dupa aceea, sufletul meu se descarca de acea povara nedorita, veche. Astfel, toate problemele mele au disparut ca din senin.
Acum ma bucur de liniste, am fost iertata si acel conflict s-a stins.
Fiecare din noi are propriile lectii pe care le invatam in orice loc si situatie. Ca sa fim mai linistiti, mai impacati cu noi insine, avem nevoie sa ne iertam pe noi, pe cei care ne-au gresit si ceilalti sa ne ierte pe noi, daca e nevoie.
Luminita Dinca
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
How about me?
Monday’s come and go but they always leave me wondering. This time the topic was:
how about me? It led to a very interesting discussion about decisions and choices we
make, the difference between the two, and what triggers them.
I particularly liked the example given by one of the participants: if you’re running a
department with only two employees, one that is an excellent professional and another
one a person that you’re friend with, and your boss urges you to fire one of them in
order to cut off costs, what would you do?
Being a professional yourself, you would decide on keeping the good employee but your
choice would have been to keep your friend.
We have all eventually agreed that the main difference between decisions and choices
lies within the nature of each: decisions are rational driven, while choices have a rather
emotional nature.
Following this meeting, I searched the Internet and found some nice quotes about these
issues that could as well summarize our discussion.
Enjoy them!!
“You are the person who has to decide, whether you’ll do it or toss it aside; you are the person who
makes up your mind, whether you’ll lead or will linger behind. Whether you’ll try for the goal that’s
afar, or just be contented to stay where you are.”
Edgar A. Guest
“You are everything that is, your thoughts, your life, your dreams come true. You are everything you
choose to be. You are as unlimited as the endless universe.”
Shad Helmstetter
“You are now at a crossroads. This is your opportunity to make the most important decision you will
ever make. Forget your past. Who are you now? Who have you decided you really are now? Don’t
think about who you have been. Who are you now? Who have you decided to become? Make this
decision consciously. Make it carefully. Make it powerfully.”
Anthony Robbins
“You can do what you want to do. You can be what you want to be.”
David Thomas
“If you limit your choices only to what seems possible or reasonable, you disconnect yourself from
what you truly want, and all that is left is a compromise.”
Robert Fritz
Articol scris de :
Ramona Paun – august 2010
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti
Si apoi vin intrebarile….
Am observat ca ni se intampla ca lucruri gandite sau simtite intr-o doara sa devina realitate. Vorba aceea: “ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se adevereasca”. Si iti aduci aminte abia dupa aceea ca la un moment dat, cu mult timp inainte ti-a trecut prin minte acel lucru.
Uneori nu se realizeaza ceea ce-ti doresti cu ardoare, pentru ca pasiunea pentru ceva sau cineva aduce cu ea si reversul, adica instinctul uman de conservare care-ti pune frana. De cele mai multe ori devin realitate gandurile care nu ti-au pus mari probleme, cele fugare, sau luate ca fiind “de la sine intelese”, cele care nu trezesc instincte de aparare, ci le gandesti relaxat, fara nici un fel de… bruiaj in fundal.
Si acum ce ramane de facut?
Poti sa-ti lasi visele si dorintele pe drum, ca sa faci pe placul parintilor, sotului, prietenilor, sefilor….sa „adormi” spiritual si sa nu te mai trezesti niciodata sau sa te trezesti la un moment dat si sa fie crunt momentul, pentru ca sansa a trecut, sau pentru cei mai norocosi (sau curajosi..cum vrem sa le spunem), sa isi dea seama ca tot ce-aveau nevoie era dintotdeauna in ei si nu-i niciodata prea tarziu, si oportunitatea este inca acolo….
Alegere sau decizie? Cand actionam intr-un sens sau altul, actiunea noastra vine in urma unei alegeri sau a unei decizii. Dar inseamna lucruri diferite? Poate ca da. Alegerea o simti, e ceva ce trebuie neaparat sa faci ca sa fii multumit de tine si de viata ta, decizia .. o gandesti, o cantaresti pe baza faptelor si spui da…fac asta pentru ca e rezonabil, e correct, e normal etc.
Alegerea poate fi….sa lasi balta munca la proiectul de azi si sa fugi la mare pentru o zi J. Decizia… sa continui munca la proiect pentru ca asa e frumos si de bun simt. Interesant e ca unii dintre noi nici nu ne mai dam seama de diferenta. Unii facem numai alegeri, dupa placul inimii, poate prea impulsiv, altii poate numai decizii, dupa cum dicteaza ratiunea, dar prea controlat.
Si apoi vin intrebarile….
Sa te invinovatesti pentru ca ai ales? Sau sa fii fericit ca n-au ales altii pentru tine?
Cineva a spus ca puterea de a renunta este cea mai mare putere pe care o are omul. Trebuie intai sa renunti la ceva ca sa faci loc pentru altceva in viata ta. Se mai spune ca un om nebun este cel care face mereu acelasi lucru dar asteapta rezultate diferite.
Si cu mine cum ramane? Cine sunt eu? Cand ti-ai pus intrebarea asta? Si care a fost raspunsul…..si ce s-a intamplat in urma ei? Viata ta s-a schimbat in bine? Sau nu ai facut nimic diferit…
Georgiana Branzei - august 2010
