Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Forta Interioara
Ce energie si ce satisfactie ai cand vezi ca evoluezi
La Monday’s avandu-l ca invitat pe Andrei Rosu care alearga cu pasiune maratoane, mi-am amintit ca sportul te intareste enorm. Orice forma de sport practicata cu regularitate te disciplineaza, te caleste si clar iti formeaza o anume atitudine.
Spun asta deoarece am avut o experienta personala urmand aproape 2 ani cursuri de dans sportiv. In urma cursurilor mele de dans, am avut bucuria sa merg in cantonament la Raul Sadului- Sibiu cu dansatori profesionisti dar si incepatori (cum era si cazul meu prin 2005). Imi revin in minte momentele de trezire la 5 dimineata si antrenamentul pe care-l faceam afara pe frig si zapada, fiind atunci sezon de iarna.
Pentru ca in dans si in toate sporturile iti trebuie o anumita conditie fizica, aceasta se obtine deseori prin alergari si alte exercitii de incalzire, inainte de a intra in antrenamentul mai specific al fiecarui sport. Atunci pe moment, primele zile au fost foarte dure, dar dupa ce-ti intrai in ritm, te simteai cu totul alt om si vedeai totul altfel, cu alti “ochi”. Doar cine face efort , si cine face un sport cu pasiune poate sti. Desigur in prezent nu ma vedeti prin concursuri sportive pt ca m-am oprit din cateva motive intemeiate- dansul ramanand la nivel de hobby.
In prezent incerc sa ma perfectionez la inot. Inainte de lectiile de inot imi era frica de apa, ma simteam nesigura- dar daca ajungi sa iubesti apa (mentalul trebuie sa lucreze mult pt ca sa obtii rezultate si sa depasesti o anume frica) poti sa plutesti inotand, iar efortul fizic sa devina pur si simplu o placere foarte sanatoasa de altfel. Nu va spun cu ce senzatie ies de la bazinul de inot – ce energie si ce satisfactie ai cand vezi ca evoluezi.
Asa si cu oricine care face un anume sport. La Andrei Rosu din ceea ce a povestit, s-a vazut clar o schimbare, a devenit mult mai organizat, mai disciplinat, mai util in ceea ce face. Zilele s-au lungit pentru ca si-a planificat mult mai limpede si mai cu folos timpul, petrecandu-l eficient in special cu familia si apoi si profesional.
Personal indemn pe oricine sa faca sport, fie ca face fitness, sala, baschet, patinaj, alergat, tenis sau orice altceva, si nu neaparat de performanta dar sa fie regulat si la nivelul in care sa-si formeze un stil de viata sanatos.
Multumesc.
Simona Florea
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Forta Interioara
Fara viziune, planificarea este doar un instrument de “to do list”
Seara la Monday’s cu Andrei Rosu. Incredibil de natural si de deschis, omul acesta, care ne povestete cu cea mai mare nonsalanta cum, dupa 75 de km alergati, depasindu-si o serie de limite fizice si psihice, a ajuns sa simta ca alearga in afara corpului. Un fel de stare de zen a alergatorului, la nivelul careia ajung budistii practicanti.
Ce viziune de viata faina, cat de increzator, dorninc de aventura si experiente noi trebuie sa fii, ca sa te inscri la un maraton la Polul Nord doar dupa un antrenament de 2 luni si 2 ore de alergat pe zi. Cele “doar” 2 ore de alergat pe zi au presupus trezit la 4 dimineata si o motivatie constanta pentru a depasi frigul, lenea, caldura patului, cainii de afara, somnul, dar mai ales amanarea.
Intuiam ca dincolo de acest mare sportiv, voi gasi un mare om. Si exact asa a fost. Mare prin simplitate si deschiderea de a impartasi experienta lui de viata.
Mi s-a confirmat inca o data ca sportul te disciplineaza si ca te ajuta foarte mult si in celelalte aspecte ale vietii. Vorbesc de o viata mai ordonata. O viata echilibrata si planificata, nu mereu pe fuga si cu frustrari pentru tot ce ai vrea sa faci, dar nu reusesti.
Totusi, inainte de planificare, este musai existe o viziune, pornind de la cele mai mici detalii, pana la scopul vietii tale. Si imediat dupa planificare si mai musai, trebuie sa actionezi. Cam acestea ar fi ingredientele unei vieti de success.
Fara viziune, planificarea este cel mult, un instrument de “to do list” de la zi la zi. Ai nevoie de viziune ca sa poti vedea lucrurile “invers” de la coada la cap. Cand iti vezi cu ochii mintii proiectul realizat, iti este mult mai usor, ca din aproape in aproape, sa vezi de ce resurse dispui si ai nevoie si mai ales cum poti actiona.
Fara sa planifici, lucrurile chiar nu se intampla, aceasta este ideea cea mai buna pentru mine cu care am plecat de la intalnirea cu Andrei. De cate ori nu ne-a sunat un prieten, ca sa ajungem impreuna la concluzia “Trebuie sa ne vedem zilele astea la o bere”. Stim cu totii ca este putin probabil sa ne vedem, daca nu ne-am alocat o zi anume pentru acel prieten, fie ea una peste doua saptamani.
Legat de actiune, am inteles ca mai important, este sa faci in mod constant, acel lucru pe care ti-l doresti si sa te tii de el, sa tragi de tine si sa-ti gasesti motivatia de a depasi acele 21 de zile, timp in care se stabilieaza in viata de zi cu zi, un nou comportament.
Trebuie sa mai adaug ceva. Ne construim singuri limitarile. Cine spune ca nu poti participa la un maraton la Polul Nord, dupa doua luni de antrenament? Cine spune ca nu poti avea vise si viziuni marete? Cine spune ca nu poti incepe costructia unui proiect de la coada la cap, incepand cu viziunea si nu cu resursele de care poate acum nu dispui?
Un singur raspuns imi vine in minte si un deget indreptat spre mine.
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Forta Interioara
O poveste dintr-o mie
M-am trezit intr-o dimineata de septembrie cu un puternic sentiment ca azi si doar azi este ziua in care trebuie sa-mi schimb major maniera de a vedea lumea, viata si ca nimic nu mai trebuie sa semene in amanunt si in ansamblu cu viata mea de pana acum. Dupa ceva cautari, discutii mai amicale sau mai serioase, menite sa ma intoarca din drum, cateva telefoane si nu putine nopti nedormite, am hotarat ca niciodata nu este prea tarziu sa o iei de la capat, drastic, fara regretele aferente, chiar daca mana imi tremura in timp ce imi semnam demisia, decizie neinteleasa de cei din jurul meu si catalogata drept iresponsabila cand intretinerea si gazele se afisasera iar proprietarul isi cerea chiria.
Mi-am revazut rapid viata derulandu-se si am simtit dorinta apriga de a curma tot ce insemna rutina, nivel satisfacator sau situatii cunoscute, responsabilitati personale sau profesionale pe care le rezolvam rapid si fara prea mari eforturi. Am simtit ca lipsea ceva, ceva major si pentru mine a fost un semn foarte putenic. Am obtinut un interviu pentru o companie din strainatate, l-am trecut zambind si m-am trezit intr-o zi de noiembrie cu un contract ce-mi planifica urmatoarele luni si care ma obliga sa pasesc intr-o lume noua, necunoscuta, departe de tara, familie si prieteni.
Totul s-a derulat rapid si extrem de favorabil, ceea ce ma facea sa cred ca daca nu se aliniasera planetele, era cu siguranta mana destinului, dar al celui pe care eu vroiam sa il hotarasc. Nu stiam nici pe departe ce ma asteapta, iar anii care au urmat au fost plini de provocari, schimbari majore, adaptari rapide si satisfactii dintre cele mai neasteptate, pentru care zi de zi, fara oprire am fost intr-o permanenta competitie cu mine, cu ceea ce pot, stiu si sunt hotarata sa invat, sa dezvolt sau sa sacrific din mine, crezand ca ma cunosc indeajuns de
bine si am puterea sa trec peste orice.
Inceputul a fost destul de greu dar mi-am acordat un ragaz de 2 luni ca sa ma dezmeticesc, sa invat regulile si limitele unei noi lumi, a unei noi meserii si a unei noi mentalitati si am avut satisfactia de a-mi atinge scopul propus in 47 de zile si de atunci am inteles importanta unei tactici, strategii si a unui termen limita in orice iti propui sa faci.
Odata cu aceasta experienta am realizat ca nimic nu ma poate dobora pe lumea asta si nu exista limite pe care sa nu le pot depasi… cand si daca imi propun .
Descoperind puterea din mine de a ma adapta si reusi intrun system total diferit de ceea ce stiam si experimentasem, mi-am dat seama ca viata nu trebuie traita asteptand sa-ti bata cineva in poarta, sa te ia de mana si sa-ti arate cat de frumoasa este,ci trebuie sa imi caut singura provocarile, pentru ca in final tot ceea ce conteaza este povestea pe care o spui la final… la un pahar de vin bun intr-o seara de iarna cu prietenii, amintindu-ti savoarea tuturor situatiilor prin care ai trecut, lucrurilor pe care le-ai invatat, bune si rele dar necesare pentru a-ti condimenta viata.
Privind in urma imi dau seama ca altfel nu se putea, nu exista cale de mijloc si mai ales ca nu as fi reusit sa ma descopar intra-devar fara aceasta experienta pornita in zorii unei zile oarecare. Sunt sigura ca nu s-a terminat si ma asteapta ceva mult mai interesant … dupa colt…
Inca mai iubesc diminetile de septembrie, deciziile drastice, riscurile asumate, provocarile iscate din dorinta de a-ti testa limitele, inceputurile pline de promisiuni si pastrez in mine credinta ca oricare dintre noi ne nastem inzestrati cu tot ceea ce avem nevoie pentru a reusi atunci cand ne hotaram cu adevarat. Lucrurile marete se nasc din pasiune, cele durabile din dorinta si perseverenta cu care suntem hotarati sa schimbam ceva in noi, sa devenim azi o versiune mai buna a celui care ieri ne-a zambit in oglinda.
The day I left my previous life behind it was only me, myself and I… and a luggage with so
many stories to reveal.
