Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Un spatiu unde te poti incarca pozitiv
Ce a insemnat Mondays pentru mine pana in 4 martie: nimic. Nu stiam ca exista. M-am inscris pentru ca am vazut ca va participa Stefan Murgeanu si imi doream un autograf de la el pe un exemplar din Ghidul carierei tale pe care il primisem in urma unui concurs pe blogul lui.
Ce am asteptat de la Mondays intre 4 martie (dupa ce am rasfoit un pic blogul ) si 7 martie ora 20:00: sa ajung intr-un spatiu unde sa ma incarc pozitiv pentru a suporta mai usor zbaterea lumii in care traiesc. Vroiam sa intalnesc oameni optimisti si nu resemnati ca viata lor este dirijata din exterior de alti factori cu care nu pot lupta. Sa primesc informatii pentru intalnirile pe care eu le am la o fundatie pe un program de educatie financiara.
In timpul intalnirii m-am bucurat ca un copil mic. Am invatat 2 lucruri esentiale (cv-ul trebuie sa fie scris conform cerintelor din anuntul de angajare si sa nu ridici asteptarile de la inceput). Am avut niste emotii imense. Speram sa nu se vada ca imi tremurau mainile. Ma transformasem intr-un burete care incerca sa absoarba cat mai mult din informatiile care pluteau in camera in timp ce se povestea. Erau persoane interesante, care au preferat sa taca. Nu stiu de ce.
Ce s-a intamplat de marti pana azi: am povestit, am vrut sa motivez un om care mi-a aparut in cale, am citit Suntem furtuni de Andrei Rosca si mi-am dat de 3 ori peste maini ca sa nu ma inscriu si la intalnirea din 21 (pentru ca as lipsi de la ritualul de seara cu copilul si asta nu mi-o permit decat foarte rar), am incurajat un prieten sa mearga mai departe. Nu pot sa spun daca am facut mult sau putin, stiu insa ca am facut ceva si ca vreau sa continui. Am gasit un scop, care pentru o parte dintre prieteni este inutil pentru ca nu se masoara financiar.
Elena Vasilescu
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Optimistul nu e neaparat un om vesel
M-am gandit care ar fi intrebarea potrivita pentru a putea face ceva in viata? Ce ziceti: incercati? Unul din noi va da probabil cel mai bun raspuns. Cu voia voastra, o sa-mi spun si eu optiunea: Cine sunt eu? Care este identitatea mea? Mi-ar placea sa va aud raspunsurile-intrebare.
A mea intrebare nu-i cine stie ce, nu? Totusi mi-a placut si ma calauzeste in acest moment. Fara sa stim, perioada copilariei, a sinelui pur, fara minte, ne contruieste acel cine sunt . Invatam ca avem limitari, exista interpretari pe care le invata mintea si uneori uitam cine sunt noi: oameni liberi.
Liberi de a stii, a simti si, in final, a putea. Imi las libertatea de a nu va limita in idei si de a va cunoaste prin metodele proprii si personale. Este la Mondays un portal de comunicare minunat. Te elibereaza de toate neputintele, pur si simplu uiti ce crede mintea ta ca esti, persoana asta moderna, aglomerata si te ajuta sa fii optimist.
Apropo, una bucata definitie a optimistului: Optimistul nu e neaparat un om vesel, este este o persoana care optimizeaza, are optiuni. Asadar, fiti optimisti!
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Exista criza? / Nu exista criza?
Cineva mi-a spus acum vreo 2 zile ca NU EXISTA CRIZA. Am incercat sa ii spun ca nu exista, poate, criza la nivel personal, dar nu putem generaliza atat de mult cat sa putem afirma asta la nivel global. Nu putem afirma pentru toata lumea acelasi lucru si nu putem ignora ceea ce e in jurul nostru. Sigur, polemica asta o putem dezbate o saptamana si probabil fara sa ajungem la un rezultat concret si comun acceptat.
Discutia insa, venita in contextul unei teme de dezbatere “Despre viata” m-a facut sa ma tot gandesc la cat de mult putem ignora ce se intampla in jurul nostru si sa-mi pun intrebarea “oare pana unde putem merge in aceasta dulce seninatate?”. Cat de mult putem trai in globurile noastre de sticla?
Cum ma pot uita in ochii vecinului meu pensionar care nu reuseste sa-si plateasca medicamentele si intretinerea si sa-i spun: ti se pare ca e criza, ti se pare ca nu ai bani, ti se pare ca esti sarac. Nu e criza, traim intr-o lume minunata.
Cum pot trece pe langa oameni care si-au pierdut joburile si nu stiu ce sa le ofere copiilor de mancare si sa le explic ca eu stiu ca nu e criza?
Cum pot sa traiesc singura in lumea mea si sa fiu fericita in aceasta dulce seninatate fara sa arunc un ochi afara? Cat de mult pot baga in globul meu de sticla in asa fel incat la un moment dat sa nu se sparga? Cat de singuri putem trai, in asa fel incat sa nu ne pese de ce se intampla in jurul nostru?
Dincolo de noi e o lume intreaga pe care trebuie sa o vedem. Nu putem trai noi cu noi si atat. Nu putem trai doar pentru noi. Sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru, care sunt IN CRIZA, fie ca ne place sau nu. A le spune ca nu exista criza este o forma de desconsiderare. A-i ajuta sa treaca de criza ar insemna sa constientizam existenta crizei si efectele ei. A nu fi in criza la nivel personal este un lucru, a sustine ca detii adevarul unic e altceva.
Daca am invatat de la viata ceva important pana acum, am invatat sa nu ma erijez in afirmatii care imi depasesc orizontul meu personal. Si sa nu afirm ceva despre altcineva decat daca mi-o spune el/ea.
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Omul e facut sa traiasca, nu sa existe
,,Omul e facut sa traiasca, nu sa existe” – Jack London.
Nu conteza varsta, lungimea vietii nu noi o stabilim, insa calitatea in care ne traim viata este propria noastra alegere.
Munceste ca si cum nu ai avea niciodata nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima ta zi pe pamant.
Cand iti vine sa plangi, aminteste-ti de momentele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost, gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori, gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca….iubeste-ti viata si mai ales prietenii…E cel mai de pret lucru!
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Studiile, abilitatile sau omenia si bunul simt ?
Toti avem idealuri si nevoi diferite…fiecare traieste asa cum vrea, cum poate…dupa valorile sale. Ce imi aduce mie multumire s-ar putea tie sa nu iti aduca si invers, bineinteles! Ce ne aduce valoare? Studiile, abilitatile sau omenia si bunul simt (personalitatea)?
Ideal ar fi sa fim…3 in 1! Nu putem judeca oamenii in functie de scoala,de ocupatie…nu putem fi toti mari,in varf! Avem locul nostru in lume si este nevoie de toti! Viata, societatea este structurata ca o piramida…fiecare pe treapta sa, pentru ca acolo poate sau vrea sa fie!
Unii oameni urca pentru ca asta isi doresc, pentru ca lupta sa ajunga sus, pentru ca au sansa si alti raman pe aceeasi treapta toata viata si sunt fericiti, multumiti! In concluzie…important este sa ne gasim locul pentru ca atat timp cat faci ceea ce-ti aduce multumire, ce te face sa te simti implinit nu conteaza pe ce treapta a piramidei esti, cum te vad ceilalti, ce cred despre tine!
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Nemurirea poate fi atinsa
Viata e cel mai serios joc pe care il joc permanent, o competitie cu mine insumi, un drum nesfarsit spre implinire. Implinirea vietii este nemurirea. E lesne de inteles ca nemurirea poate fi atinsa.
Au facut-o inainte alti semeni de-ai nostri scriind o carte, incercand sa uneasca toate popoarele lumii, construind o afacere, inventand becul electric sau pur si simplu fiind un exemplu de urmat pentru copii si nepoti.
Asadar, va propun sa avem o viata implinita.
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Cea mai mare comoara a omului
Sosim intr-un anume timp si spatiu, calatorim o vreme si apoi plecam. Distinctia ramane ce am facut intre cele doua timpuri de sosire si plecare, adica ce am facut in “calatoria” noastra.
Aici fiecare avem raspunsuri proprii, potrivit dorintelor noastre si a modului in care simtim ca suntem impliniti.Cea mai mare comoara a omului este timpul bine gestionat si trait in modul cat mai frumos cu putiinta de fiecare dintre noi.
Cand? – pentru toate exista timp de actiune. Daca mai si gandim ca fiecare actiune din prezent are efect in viitor asupra noastra si a celor din jur, atunci gasim raspunsul pentru “cand e bine si cum e bine sa actionam”.
Simona Florea
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Sunt o optimistă. Nu văd să aibă sens să fiu altcumva
Modul în care vedem lucrurile influenţează modul în care gândim şi acţionăm.Familia, şcoala, biserica, mediul de lucru, prietenii, mass-media ne-au creat paradigme, au desenat hărţile din mintea noastră. Schimbarea paradigmelor adesea nu se întâmplă instantaneu, cere efort şi determinare, dar modifică modul în care percepem lucrurile şi privim lumea.
O abordare ar fi după principiul inside-out – trebuie să începi cu tine, cu paradigmele tale şi cu caracterul tău. Victoriile personale preced victoriile publice. Numai atunci când ne ţinem promisiunile făcute nouă înşine putem să ne ţinem promisiunile făcute altora.
Tot mai des se pune accentul pe inteligenţa emoţională. Termenul de “Inteligenta Emotionala” contine doua elemente de baza: “emotie” si “inteligenta” si se refera la a intelege, a accepta si a da inteligenta emotiilor noastre. Inteligenţa emoţională este cea care te face sa stii cum sa-ti gestionezi emotiile si cum sa comunici eficient cu ceilalti, în aşa fel încât să-ţi îndeplineşti scopurile.
Evident, este important si să fii inteligent ca să ai succes, asta te va ajuta să-ţi identifici aceste scopuri. Umorul, proactivitatea, începerea proiectelor vizualizând rezultatul pozitiv al acestora, acordarea de prioritate priorităţilor, gândirea câştig-câştig, empatia, să caut să înţeleg şi apoi să fiu înţeleasă, sinergia, perfecţionarea continuă sunt câteva dintre mentălităţile mele de învingătoare.
Elena Nisipeanu
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Am invatat atat de multe…
Saptamana aceasta a inceput minunat. Am avut norocul si placea de a incepe aceasta saptamana cunoscand mai multi oameni decat am cunoscut in ultimii trei ani din viata mea. Nu sunt doar niste persoana noi, sunt niste oameni minunati ce si-au deschis sufletul si au vorbit despre durerea lor.
Trebuie sa recunosc ca am pasit putin tematoare catre Ceainaria Rendez Vous, cu teama de ce as putea gasi acolo, insa in suflet aveam atat de multa dorinta de a schimba ceva in viata mea.
Desi am participat la o singura intalnire am invatat atat de multe, am invatat ca optimismul se invata, ceea ce m-a bucurat enorm, eu avand certitudinea ca trebuie sa te nasti cu el… prin urmare mai am o sansa.
Am invatat ca a ma simti bine cu mine insumi este esential in relatia cu semenii si mai ales pasul cel mai important pentru a putea pune bazele unei relatii solide… din nou mai am o sansa! 
Insa ceea ce am invatat si cel mai important dintre toate, este faptul ca lipsa de socializare aduce cu sine tristete, frustrare, nemultumirea de sine… si numai lucruri rele.
Multumesc pentru timpul acordat,
Lavinia Bercea
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Perceptii
Gasiti lucrurile pe care le iubiti
Uneori noi, toti oamenii suntem pesimisti cu privire la un anumit lucru din viata noastra. Pesimismul il vad ca un rezultat al unor lucruri care ne dezamagesc, sau ne provoaca suferinta la un moment dat. Fie ca cineva drag a murit, sau am pierdut un job , sau ne-am despartit de iubit sau iubita (depinde de caz), sau alte si alte evenimente neplacute cu impact mai mare sau mai mic asupra noastra-in functie de fiecare.
Pesimismul este o stare care nu ne da voie sa vedem bucuriile care ne inconjoara. Inainte de toate pentru a ne vindeca, trebuie sa ne intelegem acea stare de pesimism, cauza ei. Iar mai apoi pas cu pas sa ne ridicam, stiind ca viata este o totalitate de suisuri si coborasuri (care pot fi transformate tot in suisuri-daca invatam din ele), o totalitate de experiente negative sau pozitive dar care contribuie la evolutia noastra.
Deci schimbarea pesimismului in optimism incepe in interiorul nostru. Faptul ca alegem sa dam atentie si sa vedem o floare frumoasa, in loc sa ramanem atintiti mult timp la o buruiana este un pas spre optimism. Faptul ca dam la o parte negativul din viata noastra pentru a face loc si a scoate la iveala partea pozitiva, reprezinta pasi spre optimism.
Trebuie sa accesam starea de bine din interiorul nostru (depasind momentele de pesimism-dupa ce ne-am lamurit de unde au venit,ca rezultat a ce au venit) pentru ca mai apoi sa putem scoate la lumina optimismul ascuns si din ceilalti si a trai frumos cu tot ce te inconjoara.
In loc de pesimism ca, sa inchei acest articol propun sa fim elevi intr-o scoala a optimismului invatat. Gasiti lucrurile pe care le iubiti si va provoaca bucurie, focusati-va pe ele si fiti FERICITI!
Cu mult optimism echilibrat:),
Simona Florea
