27 Mai
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti, Perceptii
Avem nevoie de leadership?
E o intrebare buna pentru oricine incearca sa mearga intr-o directie anume, insa nu are calitatile necesare pentru a fi leader.
Discutia din seara linistita de la Monday’s s-a focusat pe acest concept, de leadership, concept pe care am incercat sa-l definim. In cele din urma, s-a ajuns la concluzia ca leaderul, spre deosebire de manager, se naste, avand capacitatea de a atrage alti oameni in jurul sau, gata sa-i adopte ideale si sa-l urmeze, datorita viziunii si charismei de care se foloseste nonsalant, uneori fara a constientiza acest lucru.
Daca tot am mentionat si conceptul de manager, a fost ridicata urmatoarea intrebare: intr-un grup, cine conduce oamenii? Leaderul sau managerul? Este acceptat usor un leader in grup, mai ales de catre manager, in conditiile in care exista pericolul ca, leaderul, prin nonconformismul lui, sa-i atraga pe membrii echipei de partea lui, si sfarsind, in cele din urma, ca el sa fie cel care ii conduce?
Acest fapt ne directioneaza catre un alt subiect, legat de leadership si anume, prezenta unui model in viata noastra. Este leaderul care se evidentiaza din randurile multimii persoana potrivita pe care sa o urmam? De cealalta parte, daca ai facut o facultate sau cursuri de management, crezi ca, in acelasi timp, si esti capabil sa conduci un grup de oameni? Sa-i motivezi?
Dupa cum se poate observa, firul epic ne conduce la una dintre trasaturile unui bun manager si anume capacitatea acestuia de a motiva oamenii. Iar aici e mult de povestit, pentru ca toate depind de multi factori. Si, desigur, managerul este pus in situatia ingrata de a fi prins la mijloc si de a fi interpretat oricum actioneaza. Este mai bine sa fie mai distant si sa-i lase angajatului sau sa respire, dar atunci este considerat indiferent sau ar fi bine sa se implice, ajutandu-l pe subordonatul sau, considerandu-se atunci ca sufoca cu grija lui fata de persoanele din jur?
Asadar, ca sa revin la tema, ar fi recomandabil ca managerul sa-si aleaga strategia pe care o abordeaza in functie de persoanele pe care le conduce si sa pastreze o atmosfera echilibrata, acest aspect imbunatatind si starea de spirit a celorlalti. Optimismul , mai ales in situatiile critice, ar trebui sa vina din partea lui mai intai.
In opinia mea, un conducator, fie el manager sau leader, ar trebui sa-si faca ordine in propria viata, incercand sa o echilibreze. Si atunci va reusi cu siguranta sa-si conduca oamenii de care s-a inconjurat pe o cale propice dezvoltarii , atat personale cat si profesionale.
Si, cum intrebarea e “ Daca avem nevoie de leadership”, as vrea sa mai adaug un lucru, privit din alta perspectiva. Desi s-a discutat mult despre conceptul de leadership, unele persoane venind cu probleme , ale caror raspunsuri sperau sa le afle acolo, sau, cel putin, sa se clarifice cateva lucruri, titlul ne prezinta de fapt dilema de a te supune sau nu unui leader. Sau unui manager?
S-a adus in discutie si prezenta persoanei care face nota discordanta cu restul echipei, si care, poate, cu timpul, va deveni liderul lor, si anume nonconformistul. Leaderul lui cine este? Sau cum devine el insusi propriul sau leader? Cine il invata? Poate deveni un nonconformist un model pentru altii ? care este profilul lui si ce anume il determina sa actioneze in acest fel? Si, mai ales, de ce ar deveni el un model? Pentru ca nu se supune regulilor, pentru ca are setul lui de valori bine definit de la care nu abdica?
Stiu ca de data aceasta sunt multe intrebari. Nu mi-am propus sa scriu un discurs despre leadership in general, ci am preferat sa punctez cateva aspecte pe care le-am considerat mai importante. Si, cum uneori avem nevoie si de intrebari care sa ne duca la solutii sau care sa ne duca pe un alt fir al discutiei, catre o alta perspectiva, articolul de fata e compus cu precadere din semne de intrebari, ca sa fie in concordanta cu citatul care spune cam asa: vorbeste, doar daca poti adanci tacerea.
Scris de :
Violeta Ieremie
