10 Iunie
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria De la Participanti, Perceptii
Despre incredere. In mine, in tine, in ei…
Astazi a fost Monday’s. Primul meu Monday’s business and life talks. Asteptam de mult sa pot sa particip la aceste intalniri si imediat ce programul mi-a permis am facut-o. A fost o experienta extraordinara, cu oameni pe care i-am intalnit pentru prima oara dar care si-au deschis sufletul ca si cand ne-am fi stiut de-o viata. Si subiectul discutiei a fost pe masura: “Increderea”.
Exista oare incredere absoluta? Si daca da, in cine? Hmmm, greu de spus…poate in parinti, in noi insine, in partener, poate in cei mai buni prieteni…dar in final totul este contextual si deci, relativ. Si de aici o serie de dezvoltari.
In ce masura se poate vorbi de incredere in relatiile dintre parinti si copii? Parerile au fost impartite si experienta fiecaruia a avut un cuvant greu de spus. Desi parintii au cele mai bune intentii, de multe ori conceptii de genul “stiu ce e mai bine pentru copilul meu” in detrimentul sustinerii acestuia pentru a-si urma propria cale pot conduce catre erodarea increderii. Increderea “absoluta” poate exista pana in momentul in care copilul adolescent descopera adevaruri si dorinte pentru care nu primeste sustinere din partea parintilor. Si de aici incolo vorbim doar despre incredere relativa.
Am avut intotdeauna incredere in parintii mei. Stiu ca sunt langa mine si ma sustin. Asa au facut mereu. Rarele momente in care am pus la indoiala increderea in relatia noastra au fost cauzate de reactii in care ma intrebau daca am facut ceva ce in mod evident ar fi fost impotriva firii mele. Si acestea m-au durut cel mai tare. De ce? Pentru ca in acele momente simteam ca nu credeau in mine. “Cum? Voi ar trebui sa ma cunoasteti atat de bine incat sa stiti ca nu sunt capabila de atare lucru, indiferent de dovezile care m-ar putea incrimina…Voi sunteti cei care ar trebui sa aveti incredere absoluta in mine. Daca nu voi, atunci cine?” Asa gandeam atunci si nu intelegeam ca de fapt reactia lor era cauzata de un prost management al unei situatii de criza emotionala, de teama cumplita ca as putea pati ceva. Era doar o dovada mai ciudata a dragostei lor enorme.
Avem oare incredere absoluta in noi? De multe ori facem o serie de greseli si alegeri proaste care ne influenteaza pe viata, ne schimba personalitatea, ne pun in situatii limita in care ne putem chiar pierde increderea in noi. Dar tocmai asta este cheia. In situatii limita oamenilor le cresc aripi, devin mai puternici si isi pot reconfigura valorile.
Este ceva grozav in acest instinct de supravietuire de existenta caruia uitam de multe ori in viata moderna. Si tocmai aceasta renastere din cenusa ne face sa credem din nou in noi, mai mult si mai mult. Cred ca la nivel subconstient cautam de fapt astfel de situatii pentru a confirma ca suntem puternici. Imi trec prin minte cateva momente in care viata mi-a atarnat de un fir de par si realizez ca depasirea lor cu succes mi-a adus doze nesperate de incredere in fortele proprii. Mi-am demonstrat ca pot. Ca sunt capabila sa gestionez situatii de criza. Ca indiferent de context, eu cred in mine.
Dar despre prietenii cei mai buni? Avem incredere in ei? Raspuns clar: da. Sunt cativa oameni in viata mea fara de care pur si simplu nu as putea trai. Ei imi fac viata mai frumoasa. Imi sunt aproape de ani buni si ma ajuta de fiecare data sa depasesc momentele grele. Ma accepta asa cum sunt, cu bune si mai ales cu rele si nu ma judeca pentru momentele de restriste. Sau de uitare. Sau in care nu mai sunt eu. Pentru ca ei stiu sa vada in spatele faptelor mele. Stiu sa ma priveasca si sa-mi atinga sufletul.
Putem avea incredere intr-un partener? Trebuie sa recunosc ca aceasta mi s-a parut cea mai grea intrebare a serii. As vrea sa pot sa raspund ferm “DA” si sa zambesc din tot sufletul. ..cu increderea ca nu e doar ceva temporar sau o plasmuire a imaginatiei mele. As vrea sa stiu ca indiferent de context, pot crede in el la fel de mult ca in mine. As vrea sa simt ca indiferent ce-as face si cum as reactiona, el stie cum sunt cu adevarat, poate vedea esenta printre greseli si crede in mine. Total. Ma limitez insa la a spune ca mai caut inca raspunsul.
Articol scris de:
Ramona Paun
