Si acum…ce fac?

Simt o stare de sufocare. Ceva nu merge. De fapt, am senzatia ca nimic nu merge. Ma opresc o clipa din ceea ce faceam si privesc in gol. Razele soarelui imi lumineaza chipul, iar eu simt cum o picatura de sudoare se prelinge pe frunte. Vreau sa-mi dau seama de ceva, dar nu reusesc sa-mi adun ideile. Imi scapa printre degete gandurile, desi incerc cu disperare sa ma agat de el. Ce vreau, de fapt? In acest moment, in afara de a-mi face treaba cotidiana, de fapt, ce fac? Nimeni nu m-a intrebat asta pana acum. Poate ar fi trebuit. Si eu..totusi..am un gol in stomac.

Incep sa-mi constientizez nevoile, sa-mi dau seama de ce vreau de fapt.Esti multumita cu tine insati? Se aude o voce in fundal. In ultima vreme o aud din ce in ce mai des. La inceput ma speria pentru ca imi arata si o alta latura a mea. Un fel de oglinda interiora. Dar acum m-am obisnuit cu ea. De fapt…suntem prietene. Eu si vocea. Revenind la multumire sau la nemultumire, mai bine zis, am observat o stare ce se acutizeaza in timp. Sunt irascibila. La prima vedere toata lumea ma enerveaza. Evident, ei sunt de vina. Da? Esti tu sigura de asta? raspunse vocea. Pai…asa cred. Incep sa sovai. Si imi incep autoanaliza.

De fapt….am nevoie de ceva. Pana acum nu m-am mai gandit niciodata la asta, dar acum…nu stiu…am nevoie de ceva …de ceva…nou, am zis eu. Nou? Cum adica nou? interveni din nou vocea. Pai…nu stiu cum sa-ti explic. E o chestie inefabila pentru mine in acest moment. Am nevoie de schimbare. Si de cineva care sa-mi arate cum sa fac asta, am spus eu pe un ton timid. Nu stiu de unde sa incep. Ma simt tare ciudat. Parca m-as fi nascut astazi. Incotro sa ma indrept? Catre ce sau catre cine?

Vocea zambi cu subinteles si mi-a spus sec: ce-ar fi daca te-ai intoarce catre tine? Am facut ochii mari si m-am adancit in ganduri. Catre mine? Asa se incepe un drum nou? O etapa, in care se presupune ca evoluezi?
Da, cred ca da. Si atunci, rasare in minte intrebarea: dar eu, ca entitate, ce reprezint? De acum incepe dureroasa constientizare. Operatie fara anestezie pe care trebuie sa o suporti, daca vrei sa treci la etapa urmatoare. Cum incepi? Pai..e si simplu si complicat in acelasi timp de explicat. E simplu daca stii cine esti si ce vrei. Dar e extrem de greu in cazul in care niciodata nu te-ai gandit la asta niciodata sau doar in treacat, superficial.

Asadar, ce pot sa-ti spun? Spor la treaba. Deoarece, cum spuneam in articolul precedent, printre primele lucruri facute ar trebui sa identifici obiceiurile care te trag inapoi. Te fac sa pierzi timp si sa-ti pierzi concentrarea. Te tin in zona calduta, de confort. Nu e nici foarte rau, nici foarte bine. Te afli intr-o stare de multumire, desi realizarile tale poate nu sunt deloc cum ai vrea sa fie. Apoi….hmmm, suna ca o retetaJ. Iei aceste ingrediente, le amesteci si obtii produsul final. Gresit! Nu e deloc asa. Este chiar mai greu decat ti-ai putea imagina. Ai auzit tu vorba aceea: ca sa ai ce nu ai, fa ce nu ai facut pana acum ? Ce facem cu intrebarea incotro?

Bine, bine, incerc din rasputeri sa schimb. Dar pentru ce toate acestea? Pai, chiar asa, pentru ce? Vrei sa raspund in locul tau? Ar fi exprimate tot nevoile si visurile mele. Ce nevoi ar putea avea o voce interiora? Ma intrebam eu, zambind. Iar m-am abatut de la subiect. Deci, spuneai ceva de scop. Insa vocea, pe un ton bland, imi spuse asa: te invit sa iei o foaie de hartie si sa-ti asterni gandurile. Asa iti faci putina ordine, faci un efort in plus sa scotocesti bine printre scopuri…poate ti-a scapat vreunul. Si…din momentul in care gandul ia forma unor litere pe foaie, litere pe care le poti vedea…incepe sa se concretizeze.

Asa pornesti de la general si, in timp, o sa reusesti sa ajungi la situatii particulare. Ca un punct fix in mijlocul unei coli goale de hartie. Ei, cum e? ma intreba vocea. Poate inca nu esti constienta, dar deja ai inceput sa faci schimbari in viata ta. Ai facut deja primii pasi. A fost atat de greu? Poate. Poate a fost greu sa te uiti in oglinda la tine. Dar, recunoaste, incepi sa te obisnuiesti. Observ chiar un zambet? a inceput sa-ti placa de tine? Sau de persoana pe care ti-ai proiectat-o in minte si a carei calitati le-ai trasat pe hartie? Ok. Ti-ai identificat nevoile, stii cine vrei sa fii, cum vrei sa fii. Sigur ma vei intreba: si acum? Si acum…te educi. Citesti. Cercetezi necontenit pana cand dai peste niste oameni extraordinari. Care sunt cum ai vrea tu sa fii.

Pot sa-ti devina model. Stiai asta? Un reper de care sa te agati in cazul in care ai uitat sa inoti si te scufunzi. Ai ajuns la o rascruce? Aici ai posibilitati multiple, dar infinit de multe intrebari. Ce faci acum? Ai avea mai multe optiuni. Prima ar fi sa intri in panica. Sau asa faceai inainte. Sau…poti sa astepti. Ce? m-ai intreba. Nu este o asteptare pasiva. Nu stai in fata geamului si astepti sa treaca iarna, primavara, vara, toamna…apoi sa se repete ciclul. Iti controlezi emotiile, alimentandu-le si, in acelasi timp, nerenuntand, la scopurile tale.

Sper ca nu ai uitat. Mai ai hartia pe care ti-ai notat cu mult entuziasm acele ganduri numai de tine stiute si dupa care ai scormonit bine in adancul sufletului tau? Perfect. Atunci…nu mai astepta. Asa i-am zis uneia dintre prietenele mele, L. si acum suntem in asteptare.

Violeta Ieremie