Adrian Ciubotaru a fost invitatul special al serii, chiar daca ne-am abatut cateodata de la subiect cred ca a avut de spus cele mai potrivite cuvinte in legatura cu tema aleasa : “Ce te motiveaza sa te ridici în fiecare dimineata din pat?”. Despre Adrian puteti afla mai multe citindu-i blogul, dar merita precizat ca este fondatorul Lecturi Urbane si prin aceasta a unei comunitati de dimensiune nationala.

Din introducerea pe care a facut-o proiectului sau, a reiesit dragostea sa pentru carti si dorinta lui de a impartasii aceasta pasiune cu ceilalti. Ideea proiectului este una pe cat de simpla pe atat de atractiva: utilizarea timpului petrecut in metrou sau in alte mijloace de transport intr-un mod cat mai util; citind o carte. Proiectul a inceput in Bucuresti iar acum a fost imprumutat si in alte 30 de orase.

Este de apreciat ca modul in care a dorit sa impartaseasca aceasta pasiune pentru carti a fost prin cel al exemplului. Ne-a oferit o recomandare foarte buna, “Tribes” a lui Seth Godin, carte care are la baza un principiu foarte puternic: cauta-ti “tribul”. Exact acest principiu l-a aplicat Adrian atunci cand s-a gandit la Lecturi Urbane si dupa cum ne spunea bucuros, in zilele noastre este mult mai usor sa iti gasesti un “trib” datorita tehnologiilor (internet, retele de socializare, bloguri, youtube, etc.).

Ajunsesem intr-un moment sa fim de acord ca un mare deficit al Romaniei este mentalitatea oamenilor, dar un mod prin care acesta poate fi reparat este crearea grupurilor care sa exercite o “presiune” asupra celorlati. Poate pare o idee un pic utopica, dar principiul de la baza Lecturi Urbane poate fi aplicat si in multe alte domenii. De exemplu, in educatie, performantele unor elevi ar putea fi imbunatatie daca ar fi integrati in clase cu elevi peste media lor.

Este pacat cand ne uitam la o tara atat de capabila si vedem o lipsa acuta de modele si lideri care sa creeze aceste “triburi” cu potential de a schimba lucrurile din societate. Au fost disctutii interesante despre grupuri, mentalitati, influentare pozitiva, dar pana la urma ne interesa omul care se afla in spatele acestor proiecte. Si aici nu ma refer in mod special la Adrian Ciubotaru, fiecare activist, antreprenor sau lider are anumite calitati care il face sa reuseasca.

Cea mai importanta o consider puterea de a trece peste esecuri. Acea motivatie care te impulsioneaza sa continui in ciuda unui esec are o forta incredibila si asupra celor din jur, care la randul lor gasesc puterea de a te alatura. Sunt si cazuri rare in care este nevoie sa renunti la un proiect/business, dar consider ca aceasta ar trebui facuta doar daca poti spune ca “ai facut tot posibilul”. Iar asta nu a fost niciodata o piedica, o alta calitate importanta ar fi dorinta de a cauta in continuare, dorinta de a te reinventa si a pune in practica lucruri noi.

Adrian Ciubotaru a spus intr-un mod memorabil: “Daca ai o pasiune invata sa scoti bani din ea”.

Andrei Onel

Spun asta deoarece am avut o experienta personala urmand aproape 2 ani cursuri de dans sportiv. In urma cursurilor mele de dans, am avut bucuria sa merg in cantonament la Raul Sadului- Sibiu cu dansatori profesionisti dar si incepatori (cum era si cazul meu prin 2005). Imi revin in minte momentele de trezire la 5 dimineata si antrenamentul pe care-l faceam afara pe frig si zapada, fiind atunci sezon de iarna.

Pentru ca in dans si in toate sporturile iti trebuie o anumita conditie fizica, aceasta se obtine deseori prin alergari si alte exercitii de incalzire, inainte de a intra in antrenamentul mai specific al fiecarui sport. Atunci pe moment, primele zile au fost foarte dure, dar dupa ce-ti intrai in ritm, te simteai cu totul alt om si vedeai totul altfel, cu alti “ochi”. Doar cine face efort , si cine face un sport cu pasiune poate sti. Desigur in prezent nu ma vedeti prin concursuri sportive pt ca m-am oprit din cateva motive intemeiate- dansul ramanand la nivel de hobby.

In prezent incerc sa ma perfectionez la inot. Inainte de lectiile de inot imi era frica de apa, ma simteam nesigura- dar daca ajungi sa iubesti apa (mentalul trebuie sa lucreze mult pt ca sa obtii rezultate si sa depasesti o anume frica) poti sa plutesti inotand, iar efortul fizic sa devina pur si simplu o placere foarte sanatoasa de altfel. Nu va spun cu ce senzatie ies de la bazinul de inot – ce energie si ce satisfactie ai cand vezi ca evoluezi.

Asa si cu oricine care face un anume sport. La Andrei Rosu din ceea ce a povestit, s-a vazut clar o schimbare, a devenit mult mai organizat, mai disciplinat, mai util in ceea ce face. Zilele s-au lungit pentru ca si-a planificat mult mai limpede si mai cu folos timpul, petrecandu-l eficient in special cu familia si apoi si profesional.

Personal indemn pe oricine sa faca sport, fie ca face fitness, sala, baschet, patinaj, alergat, tenis sau orice altceva, si nu neaparat de performanta dar sa fie regulat si la nivelul in care sa-si formeze un stil de viata sanatos.

Multumesc.

Simona Florea

Ce viziune de viata faina, cat de increzator, dorninc de aventura si experiente noi trebuie sa fii, ca sa te inscri la un maraton la Polul Nord doar dupa un antrenament de 2 luni si 2 ore de alergat pe zi. Cele “doar” 2 ore de alergat pe zi au presupus trezit la 4 dimineata si o motivatie constanta pentru a depasi frigul, lenea, caldura patului, cainii de afara, somnul, dar mai ales amanarea.

Intuiam ca dincolo de acest mare sportiv, voi gasi un mare om. Si exact asa a fost. Mare prin simplitate si deschiderea de a impartasi experienta lui de viata.

Mi s-a confirmat inca o data ca sportul te disciplineaza si ca te ajuta foarte mult si in celelalte aspecte ale vietii. Vorbesc de o viata mai ordonata. O viata echilibrata si planificata, nu mereu pe fuga si cu frustrari pentru tot ce ai vrea sa faci, dar nu reusesti.

Totusi, inainte de planificare, este musai existe o viziune, pornind de la cele mai mici detalii, pana la scopul vietii tale. Si imediat dupa planificare si mai musai, trebuie sa actionezi. Cam acestea ar fi ingredientele unei vieti de success.

Fara viziune, planificarea este cel mult, un instrument de “to do list” de la zi la zi. Ai nevoie de viziune ca sa poti vedea lucrurile “invers” de la coada la cap. Cand iti vezi cu ochii mintii proiectul realizat, iti este mult mai usor, ca din aproape in aproape, sa vezi de ce resurse dispui si ai nevoie si mai ales cum poti actiona.

Fara sa planifici, lucrurile chiar nu se intampla, aceasta este ideea cea mai buna pentru mine cu care am plecat de la intalnirea cu Andrei. De cate ori nu ne-a sunat un prieten, ca sa ajungem impreuna la concluzia “Trebuie sa ne vedem zilele astea la o bere”. Stim cu totii ca este putin probabil sa ne vedem, daca nu ne-am alocat o zi anume pentru acel prieten, fie ea una peste doua saptamani.

Legat de actiune, am inteles ca mai important, este sa faci in mod constant, acel lucru pe care ti-l doresti si sa te tii de el, sa tragi de tine si sa-ti gasesti motivatia de a depasi acele 21 de zile, timp in care se stabilieaza in viata de zi cu zi, un nou comportament.

Trebuie sa mai adaug ceva. Ne construim singuri limitarile. Cine spune ca nu poti participa la un maraton la Polul Nord, dupa doua luni de antrenament? Cine spune ca nu poti avea vise si viziuni marete? Cine spune ca nu poti incepe costructia unui proiect de la coada la cap, incepand cu viziunea si nu cu resursele de care poate acum nu dispui?

Un singur raspuns imi vine in minte si un deget indreptat spre mine.

Alina Buzatu

Asta am invatat aseara de la Andrei Rosu, un om, care la prima vedere, e la fel ca noi toti, un om cu o cariera de care se bucura, cu o familie pe care o iubeste! Ai zice, un om implinit, care traieste un stil de viata confortabil si placut.

Insa, Andrei ne-a captivat pe toti, aratand ca o cariera care iti ocupa tot timpul si toata energia nu e tocmai un vis pe care ti-ai dori sa il traiesti. Ne-a povestit intreaga lui experienta, cum dintr-o persoana lipsita de timp, care isi petrece majoritatea timpului la job, a devenit o persoana organizata, care se bucura de timp de calitate cu familia sa, isi vede copilul cum creste si participa activ la dezvoltarea acestuia, si nu in ultimul rand, isi traieste visul: acela de a alerga la maratoanele de pe fiecare continent.

E minunat. Pur si simplu m-a fascinat si in acelasi timp mi-a amintit ca se poate, ca viata iti da ceea ce iti doresti, atunci cand stii ce iti doresti si incepi sa pui in miscare rotitele. Am invatat de la Andrei ca e superb sa visezi, insa pentru a materializa ceea ce visezi e important sa planifici si sa actionezi conform planului pe care l-ai construit.

Am invatat de la Andrei ca trebuie sa ai incredere in visul tau si ca poti mai mult decat crezi tu ca poti. M-a inspirat prin perseverenta sa de a se trezi zilnic la ora 4:00 pentru a-si face antrenamentele si prin dorinta sa arzatoare de a-si manifesta in realitate imaginile mentale pe care si le crease despre ceea ce ar putea fi/deveni el.

Un om obisnuit, in situatii neobisnuite! Dintotdeauna am crezut ca in fiecare dintre noi salasluieste un potential de nedescris, ca in fiecare exista o flacara care se vrea intretinuta, ca fiecare are menirea si puterea de a-si trai visele, iar Andrei Rosu este pentru mine o alta confirmare ca intr-adevar SE POATE!

De azi inainte, ma reapuc de sport zilnic, ma trezesc la 5 si lucrez cu pasiune si incredere la visul meu!
Am zis.

Multumesc Andrei Rosu, multumesc Alex Gavriliu si multumesc Monday’s!

Tania Tita

…cum e sa alergi peste 42 km la -40 de grade, sau cum e sa alergi peste 42 km la temperaturi de peste 40 grade Celsius in Sahara ?

Atunci te astept la Monday’s, luni 2 Mai de la ora 19:00, la Ceainaria rendez Vous din zona Floreasca unde il vom avea invitat pe Andrei Rosu.

Acum 2 ani Andrei Rosu a decis sa ia lectii de percutie si sa alerge. Intre timp, a devenit cel mai tanar roman ajuns la Polul Nord georgrafic. Este, totodata, primul barbat din Romania care ajunge in acelasi an atat la Polul Nord cat si in Antarctica si singurul om din lume care a cantat la tobe la Polul Nord.

Isi doreste sa devina primul om din lume care alearga pe toate cele 7 continente atat maratoane cat si ultramaratoane… toate astea in mai putin de un an! Pana in prezent a alergat curse de 42, 80 si chiar 100 de kilometri in Antarctica, Australia, Tara de Foc, Turcia, Franta, Iordania, Africa de Sud si Sahara.

Nu este explorator sau aventurier, ci – dupa cum se declara – “un om obisnuit care planifica si actioneaza pentru a isi realizeaza visele”. Are o slujba de birou – project manager intr-o companie multinationala. Se antreneaza zilnic de la 4 la 6 dimineata, pentru a nu ‘rapi’ din timpul petrecut la serviciu sau cu familia. A

“M-am apucat de alergat acum cativa ani cand am decis sa alerg maratonul Polului Nord. Motivul e simplu:am observat ca fiul meu de 2 ani si jumatate, Alexandru, ma imita. Acesta a fost momentul cand m-am hotarat sa ma transform dintr-un “zombie” care ajungea acasa seara tarziu, bea doua – trei beri si se uita la televizor pana adoarme, intr-un model pentru fiul meu.”

Andrei Rosu

Mai multe despre Andrei poti afla de pe blogul lui personal sau de aici.

Mi-am revazut rapid viata derulandu-se si am simtit dorinta apriga de a curma tot ce insemna rutina, nivel satisfacator sau situatii cunoscute, responsabilitati personale sau profesionale pe care le rezolvam rapid si fara prea mari eforturi. Am simtit ca lipsea ceva, ceva major si pentru mine a fost un semn foarte putenic. Am obtinut un interviu pentru o companie din strainatate, l-am trecut zambind si m-am trezit intr-o zi de noiembrie cu un contract ce-mi planifica urmatoarele luni si care ma obliga sa pasesc intr-o lume noua, necunoscuta, departe de tara, familie si prieteni.

Totul s-a derulat rapid si extrem de favorabil, ceea ce ma facea sa cred ca daca nu se aliniasera planetele, era cu siguranta mana destinului, dar al celui pe care eu vroiam sa il hotarasc. Nu stiam nici pe departe ce ma asteapta, iar anii care au urmat au fost plini de provocari, schimbari majore, adaptari rapide si satisfactii dintre cele mai neasteptate, pentru care zi de zi, fara oprire am fost intr-o permanenta competitie cu mine, cu ceea ce pot, stiu si sunt hotarata sa invat, sa dezvolt sau sa sacrific din mine, crezand ca ma cunosc indeajuns de
bine si am puterea sa trec peste orice.

Inceputul a fost destul de greu dar mi-am acordat un ragaz de 2 luni ca sa ma dezmeticesc, sa invat regulile si limitele unei noi lumi, a unei noi meserii si a unei noi mentalitati si am avut satisfactia de a-mi atinge scopul propus in 47 de zile si de atunci am inteles importanta unei tactici, strategii si a unui termen limita in orice iti propui sa faci.

Odata cu aceasta experienta am realizat ca nimic nu ma poate dobora pe lumea asta si nu exista limite pe care sa nu le pot depasi… cand si daca imi propun .

Descoperind puterea din mine de a ma adapta si reusi intrun system total diferit de ceea ce stiam si experimentasem, mi-am dat seama ca viata nu trebuie traita asteptand sa-ti bata cineva in poarta, sa te ia de mana si sa-ti arate cat de frumoasa este,ci trebuie sa imi caut singura provocarile, pentru ca in final tot ceea ce conteaza este povestea pe care o spui la final… la un pahar de vin bun intr-o seara de iarna cu prietenii, amintindu-ti savoarea tuturor situatiilor prin care ai trecut, lucrurilor pe care le-ai invatat, bune si rele dar necesare pentru a-ti condimenta viata.

Privind in urma imi dau seama ca altfel nu se putea, nu exista cale de mijloc si mai ales ca nu as fi reusit sa ma descopar intra-devar fara aceasta experienta pornita in zorii unei zile oarecare. Sunt sigura ca nu s-a terminat si ma asteapta ceva mult mai interesant … dupa colt…

Inca mai iubesc diminetile de septembrie, deciziile drastice, riscurile asumate, provocarile iscate din dorinta de a-ti testa limitele, inceputurile pline de promisiuni si pastrez in mine credinta ca oricare dintre noi ne nastem inzestrati cu tot ceea ce avem nevoie pentru a reusi atunci cand ne hotaram cu adevarat. Lucrurile marete se nasc din pasiune, cele durabile din dorinta si perseverenta cu care suntem hotarati sa schimbam ceva in noi, sa devenim azi o versiune mai buna a celui care ieri ne-a zambit in oglinda.

The day I left my previous life behind it was only me, myself and I… and a luggage with so
many stories to reveal.

Dana Iuliana Anghel

Antreprenorul este cel care are viziunea unui business. El este elementul din ecuatie care are indrazneala de a visa, de a-si proiecta in minte cum va arata creatia lui in viitor. Insa, putem, oare, lua omul antreprenor si business-ul lui ca doua entitati diferite ? Depinde de cata pasiune exista.

Daca este un vis realizat, inseamna ca omul si business-ul sunt unul si acelasi lucru. I-ar da afacerii lui o tenta umana, pentru ca oamenilor le place sa cumpere de la alti oameni, si nu de la un concept care le prezinta un produs. De aceea este foarte important ca intr-un business sa existe o mana de oameni care sa iasa in fata pentru a le vorbi celorlalti, pentru a reprezenta concepul companiei pe care o reprezinta. Pentru a empatiza cu cei din jur, astfel intelegandu-le nevoile si stiind pe ce sa se focuseze in viitor.

Este important sa stii ca nu creezi pentru tine, ca antreprenor, acel produs, ci pentru alti oameni. Iar pentru ca oamenii sa aiba incredere in produs, ideal ar fi sa cunoasca si omul din spatele produsului. Sa stie ca interactioneaza cu o persoana cu suflet cald si nu cu o masinarie.

Determinarea puternica si perseverenta pot face un antreprenor sa faca fata oricaror greutati pe care alte persoane le-ar considera de neatins. Cei mai eficienti sunt cei care se asteapata la dificultati si nu sunt dezamagiti de obstacolele intalnite si acest lucru ii fac sa urce treptele succesului.

Si ca o concluzie personala – nu visul conteaza pana la urma ci ”tinta atinsa”, indiferent care este aceasta, fiti persistenti dar realisti in a aprecia ceea ce poti si ceea ce nu poti sa faci, vedeti ”asa zisul imposibil” ca pe ceva ce necesita mai mult timp de rezolvat si cereti o picatura de ”divin” in tot ceea ce faceti.

Multumesc Andrei Rosca

Cu stima si respect pentru toti,

Letitia Iordache

Cu totii stim ca viata noastra presupune un timp limitat si cu totii vrem sa il traim la maxim. Cu totii vrem sa avem cat mai putine regrete si cat mai multe experiente cu insemnatate. Cel mai mult, constient sau nu, cu totii cautam ceva ce ne da sens, ceva care ne inspira. Ceva mai presus de viata de zi-cu-zi.

Cum putem sti daca suntem pe drumul cel bun? Cum putem sti ca ceea ce facem acum are sens? Cum putem fi siguri? De ce suntem aici? Ce conteaza cu adevarat? Care e scopul tuturor lucrurilor din viata noastra?

Povestea mea
In perioada august 2009, incercam cu disperare sa imi dau seama care e scopul vietii mele. De ce eram aici? Care era scopul? In ultimele 3 zile, ma inchisesem in casa, incercand sa raspund la intrebarea de mai sus. Dupa ceva gandire intensa am avut o revelatie ce avea sa imi schimbe viata.

Pentru a raspunde la o intrebare ca asta, aveam nevoie de 2 lucruri:
1)      Sa ma concentrez pe momentul present, caci e singurul care exista.
2)      Sa ma uit la ce fac ACUM din perspective diferite de Timp si Spatiu.

Alterand timpul mi-am pus o serie de intrebari:
In momentul present:
1)  Cum ma simt in legatura cu viata mea, acum?

Mergand in viitor:
1)      Cum ma voi simti in legatura cu ce fac acum peste 1 an?
2)      Cum ma voi simti in legatura cu ce fac acum peste 5 ani? Dar peste 10? Dar peste 50 de ani? Ce va fi important atunci? Ce nu va fi?

Mergand in trecut:
1)      Cum s-ar simti eul meu din copilarie in legatura cu ce fac acum?
2)      Cum s-ar simti eul meu de acum 2 ani in legatura cu ce fac acum?

Mergand in istorie:
1)      Conteaza ce fac acum pentru urmatorii 200 de ani?

Alterand Spatiul
1)      Cum arata viata mea din perspectiva prietenilor? A parintilor?
2)      Cum arata din perspectiva oamenilor pe care ii respect?
3)      Din perspectiva tarii mele?
4)      Din perspectiva umanitatii?

Alterand si Timpul si Spatiul
3) Care ar fi lucrul care ar avea sens din toate perspectivele, trecut, viitor, din perspectiva universului?
Concentrandu-ma pe viata materiala – Un drum fara continuitate. Am realizat ca idealuri cum ar fi sa ma imbogatesc, sa am un statut social inalt, sa am o prietena nu au nici un sens.

Am realizat ca nu vor conta cand voi fi pe patul de moarte. Ca nu inseamna nimic pentru omenire. Am realizat ca a-mi concentra viata in material e un drum inchis. Tot ce e material va disparea mai devreme sau mai tarziu
Ce are sens din toate perspectivele?

Am reusit sa gasesc raspuns. Unul singur. Esti gata? Pentru mine, ce are sens din toate perspectivele este: “Sa cresc si sa ii ajut pe altii sa creasca”

Nu suna a mare lucru, nu? Lasa-ma sa-ti explic:
1) “Sa cresc” – in momentul in care mor, tot ce e material va disparea. Cine sunt va conta mai mult decat ce voi avea. Daca la sfarsitul vietii voi sti sa infrunt moartea,  plin de compasiune si intelepciune, si curaj inseamna ca n-am trait degeaba.

2) “Sa ii ajut pe altii sa creasca” – eu sunt doar o celula in organismul umanitatii, si ea va trai dincolo de mine si de existenta mea.
E cumva scopul comun al umanitatii?

David Stanica

Intrebarea la care incercam eu sa imi raspund inainte sa merg la intalnire era de fapt “Eu ce lucrez?” Eu ce lucrez care sa-mi placa? Eu ce lucrez astfel incat sa fiu motivat si implinit? Eu ce lucrez astfel incat sa-mi fie bine pe termen lung? La ce consider eu ca sunt bun si mi-ar placea? S.a.m.d.

Cum fiecare si-a luat din intalnire ce era mai important pentru el, mi-am permis si eu sa ies cu urmatoarea idee: gandeste-te ce ti-ar placea sa faci si apoi creaza contexte la o scara mica in care sa iti pui in aplicare ideile. Am auzit asta de la Madalina Unceanu (invitata serii) si ar fi meritat sa ma duc la intalnirea de luni doar pentru aceasta idee.

De multe ori cred ca m-am blocat gandindu-ma ca orice alegere e “un drum in viata”, dar se pare ca nu e nevoie sa fie asa dramatica schimbarea. Poti sa incerci 6 luni sa fii actor si sa vezi ca toti prietenii tai au fost subiectivi cand te incurajau in directia asta, sau poti sa lucrezi ziua in corporatia prietenoasa care iti da bani si o asigurare medicala business si seara sa programezi sisteme de operare pentru smart-phoneuri. Cine stie ce se poate intampla?

Riscuri putine, beneficii multe… eu cred ca merita adoptata aceasta abordare. De pierdut poti sa consideri ca ai pierdut timpul, sau niste bani, dar ti-ai urmarit un vis. Daca functioneaza atunci esti pe val: faci ce iti place, incepi sa ai experienta, si ai facut cel mai greu pas: primul. Daca nu functioneaza atunci poti sa renunti la idee fara sa fi sacrificat prea multe pentru ea si nici nu mai visezi cu ochii deschisi la ce ar fi putut fi pentru ca tocmai a fost.

De luni incoace ma bantuie ideea asta si am de gand sa o pun in aplicare cu prima ocazie in care imi surade un domeniu sau o activitate noua.

Intrebarea initiala inca o mai am, dar acum am o solutie eleganta pentru ea.

Marius Pop

De ce trebuie sa ne gândim că anumite acțiuni ne-ar putea aduce nefericiri, când ne-am putea gândi cu aceeași ușurința la acțiuni care să ne producă un efect dorit. Dacă fiecare lucru care ne gândim îl formulăm într-o manieră pozitivă am avea un simț de împlinire și o mai bună perspectivă asupra succesului pe care ni-l dorim.

Spre exemplu, în loc sa ne gândim ca nu vrem să ajungem la o vârstă înaintată cu visele neîmplinite și obosiți de muncă, să ne gândim ce ne-ar satisface la acea vârstă și care ar fi pașii pentru a ajunge acolo.

De asemenea de multe ori ne stabilim un target și suntem mult prea focusați să îl atingem, încât pierdem plăcerea de a trece prin fiecare pas a evoluției noastre. Este extrem de productiv și îți conferă un simț mai bun de împlinire, dacă acorzi atenție lucrului pe care îl faci si te dedici lui, în loc să aștepți acea promovare care ți-ai planificat-o și să neglijezi etapa în care te afli.

Concluzionând, Think Pozitive. Gândurile bune, aduc lucruri bune.

Emanuel Nastasă