Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Forta Interioara
Fara viziune, planificarea este doar un instrument de “to do list”
Seara la Monday’s cu Andrei Rosu. Incredibil de natural si de deschis, omul acesta, care ne povestete cu cea mai mare nonsalanta cum, dupa 75 de km alergati, depasindu-si o serie de limite fizice si psihice, a ajuns sa simta ca alearga in afara corpului. Un fel de stare de zen a alergatorului, la nivelul careia ajung budistii practicanti.
Ce viziune de viata faina, cat de increzator, dorninc de aventura si experiente noi trebuie sa fii, ca sa te inscri la un maraton la Polul Nord doar dupa un antrenament de 2 luni si 2 ore de alergat pe zi. Cele “doar” 2 ore de alergat pe zi au presupus trezit la 4 dimineata si o motivatie constanta pentru a depasi frigul, lenea, caldura patului, cainii de afara, somnul, dar mai ales amanarea.
Intuiam ca dincolo de acest mare sportiv, voi gasi un mare om. Si exact asa a fost. Mare prin simplitate si deschiderea de a impartasi experienta lui de viata.
Mi s-a confirmat inca o data ca sportul te disciplineaza si ca te ajuta foarte mult si in celelalte aspecte ale vietii. Vorbesc de o viata mai ordonata. O viata echilibrata si planificata, nu mereu pe fuga si cu frustrari pentru tot ce ai vrea sa faci, dar nu reusesti.
Totusi, inainte de planificare, este musai existe o viziune, pornind de la cele mai mici detalii, pana la scopul vietii tale. Si imediat dupa planificare si mai musai, trebuie sa actionezi. Cam acestea ar fi ingredientele unei vieti de success.
Fara viziune, planificarea este cel mult, un instrument de “to do list” de la zi la zi. Ai nevoie de viziune ca sa poti vedea lucrurile “invers” de la coada la cap. Cand iti vezi cu ochii mintii proiectul realizat, iti este mult mai usor, ca din aproape in aproape, sa vezi de ce resurse dispui si ai nevoie si mai ales cum poti actiona.
Fara sa planifici, lucrurile chiar nu se intampla, aceasta este ideea cea mai buna pentru mine cu care am plecat de la intalnirea cu Andrei. De cate ori nu ne-a sunat un prieten, ca sa ajungem impreuna la concluzia “Trebuie sa ne vedem zilele astea la o bere”. Stim cu totii ca este putin probabil sa ne vedem, daca nu ne-am alocat o zi anume pentru acel prieten, fie ea una peste doua saptamani.
Legat de actiune, am inteles ca mai important, este sa faci in mod constant, acel lucru pe care ti-l doresti si sa te tii de el, sa tragi de tine si sa-ti gasesti motivatia de a depasi acele 21 de zile, timp in care se stabilieaza in viata de zi cu zi, un nou comportament.
Trebuie sa mai adaug ceva. Ne construim singuri limitarile. Cine spune ca nu poti participa la un maraton la Polul Nord, dupa doua luni de antrenament? Cine spune ca nu poti avea vise si viziuni marete? Cine spune ca nu poti incepe costructia unui proiect de la coada la cap, incepand cu viziunea si nu cu resursele de care poate acum nu dispui?
Un singur raspuns imi vine in minte si un deget indreptat spre mine.
