8 Martie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Succesul e ceea ce te face fericit

Știți cu siguranță măcar un copil pe care ceilalți îl dau ca exemplu de uite, ce om mare și frumos și de succes o să fie: acel copil care învață foarte bine, care vorbește atât cât trebuie să vorbească, care salută frumos oamenii noi, dar nu vorbește cu străinii, care se joacă în liniște, care ascultă de părinți. Eu am fost unul dintre copiii aceia. De la grădiniță până în anii de liceu, am fost copilul care își făcea mereu temele și plângea pentru orice notă proastă. Îmi plăcea recunoașterea pe care o primeam, nota 10 care confirma că sunt cea mai bună. Și fericirea din ochii alor mei, care mă priveau cu încredere și cu speranța că eu o să ajung sus. Cu o poziție socială care să îmi asigure recunoaștere, bani și fericire, traduse într-un job stabil la o firmă mare și bogată, o casă în centrul orașului, o mașină frumoasă, un soț iubitor și cu carieră, doi copii la fel ca mine. Un om de succes.

Dar cu succesul așa plănuit nu m-am întâlnit încă și mi se pare că nici nu ne vom întâlni prea curând. Prima dată când am cotit la stânga a fost pe la 18 ani, când un val de patriotism m-a dus departe de planurile care sunau frumos pe hârtie, dar care păreau a nu fi pentru mine. Am decis, într-o seară de decembrie, spre disperarea alor mei, că eu o să fac facultatea în România, pentru că vreau să schimb lumea și vreau să o schimb aici. Cu o dragoste de care încă încerc să fiu vrednică în fiecare zi, mi-au făcut bagajele și m-au dus la București, gândindu-ne și eu, si ei, că orașul ăsta are destule firme mari care îmi vor da un job stabil și apoi bani, ca să îmi cumpăr o casă în centrul orașului, o mașină frumoasă, să îmi găsesc un soț iubitor și cu carieră și să fac doi copii la fel ca mine. Ca să ajung un om de succes.

Dar s-a întâmplat altfel de cum am plănuit. Am întâlnit o dragoste care mi-a schimbat viața și care m-a împiedicat să mai fac orice altceva. Aveam 20 de ani fără o lună când m-am întâlnit pentru prima dată cu ceea ce înseamnă lucrul într-o organizație neguvernamentală. Am început să scriu pentru un ziar pe care nu l-am putut duce mai departe de primul număr, am organizat un eveniment la care m-am blocat în fața videoproiectorului care nu mergea și am participat la scrierea unei cereri de finanțare la care nu am putut contribui cu nici măcar un cuvânt. Dar am învățat. Și pe măsură ce învățam, îmi dădeam seama tot mai mult că iubesc ceea ce fac, problemele infinite pe care simt că le pot rezolva, independența, libertatea pe care o aveam de a decide care e următorul pas, împlinirea pe care o simțeam când reușeam ceea ce ne-am propus și sentimentul că ceea ce fac are sens. Mai ales asta.

Totuși, pe măsură ce facultatea se termina, simțeam din ce în ce mai mult presiunea de a ajunge un om de succes. Iar asta însemna pentru mine firma mare și salariul stabil pe care munca în ONG-uri nu părea să mi le aducă. Așa că am încercat să îmi fac un rost în altă parte. Mă întâlneam în fiecare seară cu mine și îmi spuneam că e bine, că sunt pe drumul cel bun, că dacă o țin tot așa și mă țin de drumul ăsta, în câțiva ani o să fiu împlinită, recunoscută, fericită. Doar că fericirea părea un concept din ce în ce mai abstract cu fiecare zi care trecea fără ca măcar să mă mai întreb dacă ceea ce ar urma să fac o să rezoneze cu mine, cu cine sunt eu și ce îmi doresc. Pentru că dacă m-aș fi întrebat, răspunsul avea să mă ducă departe de succesul după care am alergat atâta timp.

Într-o zi însorită de iarnă, am decis totuși să mă opresc din a încerca să o iau pe un drum care mă face nefericită, în speranța că o să fiu fericită când o să ajung la finalul lui. Cel mai greu a fost să mă eliberez de presiunea notei 10. De recunoașterea socială, de posibilitatea de a pune numele unei corporații lângă al meu, ca să mi-l valideze. Dar mă simt mai fericită decât în oricare zi în care am făcut altceva. Pentru că ceea ce fac are sens. La fel cum, a merge la firma cu nume frumos și posibilități de dezvoltare și salariu stabil, are sens pentru unii dintre prietenii mei. Și mi-am dat seama că succesul nu stă nici în casă și mașină și job în firmă mare și salariu stabil, nici în absența lor. Nu ești un om de succes dacă lucrezi într-o companie mare, așa cum nu ești un om de succes nici dacă lucrezi într-un ONG, nici dacă lucrezi la firma ta. Nu ești de succes nici dacă ești căsătorit, nici dacă ești singur. Nici dacă ai copii, nici dacă n-ai. Pentru că succesul nu e despre ceea ce se vede, chiar dacă suntem învățați așa, ci despre ceea ce simți. Ești un om de succes cu oricare dintre variantele de mai sus. Cu o singură condiție: să te facă fericit. Orice ar însemna asta.

Loredana Costina


7 Martie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Evenimente

Tehnici Avansate de Coaching

Coaching Vision împreună cu Metropolis organizează la Hotel Marshal Garden din București, în perioada 15-16 Martie 2013 două cursuri susținute de către John Thompson – „Comunicare și Tehnici de Prezentare” și „Tehnici Avansate de Coaching”.

Cine este John Thompson?

John Thompson este Managing Director si Lead Trainer pentru Metropolis UK.

John Thompson a studiat psihologia aplicata la Leeds University. Are ca baza de studiu programarea neuro lingvistica la cel mai inalt nivel, fiind dezvoltator de cursuri pentru companiile multinationale.

A lucrat cu nume cunoscute ca Sony Music (New York), Morgans Hotel Group (New York), Continental Cruise Lines (Miami), Epiphany Solutions (Leeds), Waldorf Astoria Hotels (New York). Experienta in domeniu este justificata prin colaborarea sa cu John Grinder, Michael Carroll si Carmen Bostic St Clair la NLP Academy in Anglia

John Thompson este consultant pentru numeroase organizatii, oferind o balanta pragmatica intre ambiguitatea si subiectivitatea training-urilor si obiectivitatea unei afaceri.

In Romania a sustinut cursuri de hipnoza, master nlp, coaching si a antrenat un numar remarcabil de coachi/ manageri/ traineri/ consultanti.

Programele sale au fost perfectionate si desfasurate atat in UK, cat si in strainatate: Norvegia, SUA, Italia.

Clientii il caracterizeaza ca fiind un „geniu carismatic al invatarii si dezvoltarii”

Cele două cursuri sunt concepute astfel încât să acopere atât cunoștinte teoretice, cât și practice despre subiectele abordate și le sunt adresate în special oamenilor care lucrează în organizații, în echipe de proiecte sau în alte contexte în care au nevoie de instrumente avansate pentru a comunica eficient și a-i motiva pe cei din jurul lor.

Cursul de „Comunicare și Tehnici de Prezentare” va avea loc în data de 15 Martie, abordand subiecte ca realizarea unui discurs public, sporirea încrederii de sine, impactul personal sau analizarea audienței. Cel de-al doilea curs, „Tehnici Avansate de Coaching”, va avea loc în data de 16 Martie și reprezintă o aprofundare a cunoștințelor despre comportamentul uman în vederea creării unei comunicări relevante și eficiente. Printre subiectele abordate se numără motivarea, automotivarea și stilurile comportamentale.

Coaching Vision se află la organizarea celui de-al treilea eveniment alături de John Thompson și Metropolis. Cele două cursuri se remarcă prin experiența internațională a speaker-ului, dar și prin flexibilitatea formatului și gradul ridicat de inovare pe piața românească.

De ce sa participi?

Ti-ai dorit vreodata sa cultivi spiritul de echipa in organizatia in care lucrezi? Felul de a fi al colegilor parca iti sta in potriva? Seful tau are o personalitate dificila? Suntem diferiti, nu e nici un secret, dar pentru multi acest fapt ramane un dezavantaj; e o scuza pentru a se crampona in defectele celorlalti si a stagna.

Intelegerea oamenilor necesita un minim efort, vointa si interes din partea ta. De multe ori nu e usor. Dar daca ai avea un avantaj in directia aceasta, descifrarea comportamentului uman nu ar deveni o provocare tentanta? Vino sa inveti despre cele patru arhetipuri psihologice si ce comportamente le determina. Afla daca esti un Relationar, Socializator, Ganditor sau Director. Apoi descopera care sunt caile prin care poti comunica cel mai bine cu ceilalti.

Cum afli ce tip de personalitate are seful tau? Si apoi, cum iti poti plia tu comportamentul astfel incat sa il influentezi? Esti antreprenor si ai in echipa ta cativa oameni pe care nu stii cum sa ii motivezi? Descopera ce tip de personalitate au si invata cum sa te adaptezi lor pentru a inlatura blocajele comunicationale.

Desi suntem diferiti, ne impartim in 4 categorii din punct de vedere al stilurilor comportamentale. Invata cum sa te folosesti de acest instrument pentru a fi flexibil in diferitele contexte de afaceri.

LOCATIA: Marshall Garden Hotel, Calea Dorobanților 50B, Bucuresti

PROGRAM: 09.30 – 18.00. Pranzul si pauzele de cafea sunt asigurate de organizator

INVESTITIA: 150 E +TVA

PACHET EVENIMENTE 15-16 MARTIE: 225 E + TVA

INSCRIERE: http://www.coaching-vision.ro/inregistrare-eveniment/

sau la office@coaching-vision.ro


26 Februarie

2 comentarii pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria Invitati Speciali

Invitat Special: Dragos Nicolaescu – Un Mentor Vocational cu Viziune

Monday’s revine pe data de 4 Martie! Avem și o locație nouă: Library Lounge, deasupra Bordello’s Bar din Centrul Istoric. Sunt sigur că o să vă placă.

Îl avem ca invitat pe Dragoș Nicolaescu. Dragoș a lucrat, timp de 15 ani, ca om de afaceri în IT&C, parcurgând toate nivelele disponibile: vânzător de magazin, account manager, e-Business sales specialist, business development manager, sales manager, country manager. A lucrat în toate tipurile de firme de la un mic magazin de retail, până la multinaționale globale. A condus firme cu peste 100 de oameni, a vândut personal mai mult de 200 de milioane de euro în produse și servicii, a dezvoltat proiecte unice pe piața locală, a crescut o reprezentanță de multinațională aproape de la zero, a înființat în diferite partneriate 8 firme, primele 4 fiind niște excelente eșecuri din care a învățat o mulțime de lucruri pe care să nu le faci ca și antreprenor.

La 40 de ani, în momentul în care a ajuns să își implinesca visul recunoașterii sociale (putere de decizie, recunoaștere în piață, salariu impresionant, mașină cool pe firmă etc), și-a dat seama că a sacrificat pe drum o mulțime de nevoi foarte importante pentru el, precum: autenticitate, libertate, respect, creativitate, joc, veselie, onestitate, trăiri spirituale etc. Avea toate lucrurile pe care le dorise și care credea  că îl vor împlini, dar nu era deloc mai fericit decât în urmă cu 15 ani. Poate chiar dimpotrivă… Așa că și-a dat demisia și a plecat pe drumul regăsirii de sine. Un drum care să-l ajute să se redescopere pe el, cel adevărat. Cel de dinainte de a sacrifica ce este pentru ce are. A decis să regăsescă acele părți din el, din sufletul său, pe care le-a neglijat prea multă vreme. În același timp, a decis să valorifice toată această experiență de viață, punând-o la dispoziția tuturor celor care au aceleași căutări în viață ca el. În momentul de față oferă coaching și consultanță de business pentru startup-uri vocaționale.

Vom vorbi cu Dragoș despre arta de a vinde autentic și onest, de a îți porni prima afacere sau proiect aproape fără riscuri, de a avea o viața împlinită și echilibrată pe toate planurile, de a găsi un sens personal în existența ta și alte topicuri propuse de voi.

Monday’s Business and Life Talks are loc luni, de la ora 19:00 la Library Lounge, deasupra Bordello’s Bar, din strada Șelari nr. 9-11, în Centrul Istoric.

Participi la Monday’s dacă:

1. Scrii un articol. Trebuie să fie despre ceva care te macină pe tine acum, scris din perspectiva dezvoltării personale. Fie că e o soluție pe care ai vrea s-o împărtășești sau ceva la care n-ai încă răspuns. Poate să fie despre bani, relații, scop, business sau orice vrei tu. Să fie autentic și de la tine. Articolul va fi scris în zilele ce urmează întâlnirii noastre de luni seară și va fi publicat pe acest site cu semnătura ta.

SAU

2. Plătești 50 ron pentru participare. Bani vor fi folosiți pentru achiziția de cărți și pentru mentenanța siteului www.mondays.ro. Cărțile vor fi date ca premii autorilor articolelor cu cele mai multe reacții (celor mai populare articole).

Astfel, participi la Monday’s și contribui direct la dezvoltarea celor care citesc și care pot învăța din experiențele, credințele sau succesele tale.

Te poți înscrie pentru a participa la întâlnire în limita celor 20 locuri AICI.


Ne vedem luni!

Alex Huditan


21 Decembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Evenimente

Expoziție de pictură la Caffe Antipa

Fundația Culturală Artex organizează începând cu 22 decembrie 2012, orele 20:00, la Cafeneaua Antipa din incinta Muzeului Național de Științe ale Naturii „Grigore Antipa”, expoziția de pictură „Umbre suspendate”, semnată de Nectaria Radu.

Proiectul „Umbre suspendate” propune publicului o perspectivă proaspătă și vibrantă asupra lumii care ne înconjoară. Note fine de umor, ironie și adesea de melancolie alcătuiesc o descriere plină de culoare a realității, așa cum o vede Nectaria Radu. Lucrările artistei au trecut cu brio testul ochiului exigent al specialiștilor, care au văzut în pânzele ei armonii asemănătoare unei grădini pline de fantezie și muzică, câmpuri vizuale care reflectă lumina, umbra, mișcarea, tăcerea, sunetul și vocea.

Nectaria Radu (n. Bucuresti, 1984) este doctorand la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, absolventă a Departamentului de Studii Masterale ale aceleași instituții, specializarea Pictură și absolventă a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, Facultatea de Arte Plastice. În perioada 2010 – 2011, a realizat creația grafică a proiectului de reamenajarea și remodelare funcțională a Muzeului Național de Științe Naturale „Grigore Antipa” din București.

Fundația Culturală Artex

Tel/ Fax: (004) 021 31 31 948

E-mail : office@artexfoundation.org

Web: www.artexfoundation.org


1 Decembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Legea Vidului si Prosperitatea

Atunci cand vrei prosperitate e clar ca trebuie sa ai teluri. Si nu oricum, ci din alea bine definite.
Trebuie sa fie scrise, sa fie definite in termeni pozitivi etc etc etc etc. Stii poate mai bine decat mine asta. Trebuie sa ii spui mintii pe ce sa se focuseze ca sa ai forta in directia dorita.
Ce nu se cunoste insa foarte tare e, ca la fel de puternica e legea vidului. Legea care spune ca pentru a ajunge la ce iti doresti, e uneori nevoie sa renunti la lucruri care te tin pe loc.
E nevoie sa creezi un vid ca sa fie umplut de altceva.
In Univers se pare ca nu exista vid. Ori de cate ori s-ar crea un vacuum, cel putin O energie vine sa il umple. Nu poate exista un loc vidat in universul asta.
Asa e si cu prosperitatea. Vrei sa primesti ceva in viata, lasa loc ca acel ceva sa vina.

Sa iti dau un exemplu concret?
Ti s-a intamplat vreodata sa faci curat in balcon, sa arunci sau sa faci cadou lucruri care nu iti mai trebuiau si sa te trezesti in scurt timp cu un cadou din aceeasi “gama” ?
E, despre asta vorbeam. Asta s-a intamplat. Atunci cand dai drumul la energiile stocate si care nu iti mai folosesc, o alta energie vine si ii ia locul. Si cand spun energie – poate fi foarte bine si energie materializata.

Si legea asta a vidului e mai generoasa de-atat!
- Vrei sa ai sentimente mai frumoase? E important sa renunti la unele pe care le ai acum.
- Vrei sa ai prieteni mai apropiati? E important sa renunti la unii din prietenii pe care ii ai acum.
- Vrei sa ai ganduri mai profunde? E important sa renunti la unele ganduri pe care le hranesti acum.
Si nu in ultimul rand:
-Vrei sa ai mai multi bani? E important sa ierti! Sa ii ierti pe cei care ti-au gresit. Sa ii ierti pe cei care te-au ranit. Sa ii ierti pe cei care ti-au produs pagube sau au incercat sa te insele. Si sa te ierti si pe tine. Pentru ce ai gresit sau ai impresia ca ai gresit – fata de tine sau fata de altii.
Pare ciudat, dar asa functioneaza. Iarta si o sa ai mai multi bani. Mai multa prosperitate.

Dar ca sa revin in lumea fizica uite ce iti propun: uita-te prin balcon, prin debara sau prin dulapuri, scoate lucrurile pe care nu le mai folosesti si arunca-le, vinde-le sau fa-le cadou. Lasa energia sa isi vada de drum ca sa faca loc unei alte energii. Initial poate o sa ai poate impresia ca iti folosesc toate – haine pe care crezi ca o sa le mai imbraci, electronice, casti, carti pe care nu le mai citeste nimeni, pixuri care nu iti mai folosesc, incaltaminte din alt anotimp, jucarii semi-stricate pe care ti-ai propus asa le repari vreodata…  Ia-le, si cum spuneam arunca-le, vinde-le sau da-le cadou.

Si sa nu imi spui ca nu functioneaza pana nu testezi. Actioneaza si ai sa vezi rezultate.


29 Noiembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Nerabdători, ne răbdăm nerăbdarea…

“Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său.

Al nostru ne împinge să n-avem răbdare…

Trenuri, avioane, vapoare, toate gâfâie, îşi ambalează la maximum motoarele aruncând în aer trâmbe de fum… bilete de avion, bilete de vapor, bilete de tren, gări, aerogări, porturi, ”Parisul în două zile”, “Mexicul pe scurt”, vize de intrare, vize de ieşire, hoteluri, “Taxi!”, pliante, cine mai are timp să citească Odiseea?

Suntem grăbiţi, ”legaţi-vă centurile, peste câteva clipe vom decola”, trenurile pleacă toate “peste cinci minute”, Ladies and Gentlemen, Mesdames et Messieurs, Senoras y Senores, nu mai e timp, nici măcar să alergăm în prima librărie, să citim cartea pe drum… nu-i nimic, poate data viitoare, atunci… şi, la urma urmei, ce vroia Homer? Atâtea încurcături pentru ca să aducă un grec şiret pe un ţărm pietros unde abia creştea iarbă pentru capre…

Nu, din păcate, nu mai e timp, suntem între o gară şi alta, între un avion şi altul, îmbătându-ne de graba noastră ca de un scop… Doamne, şi totuşi am vrut ceva, am dorit ceva, dar ce anume?

Ne-ar trebui un popas, puţină linişte, să ne adunăm gândurile… dar, vai, semaforul arată că trenul nu mai poate să aştepte, scara avionului s-a retras, “Legaţi-vă centurile de siguranţă!”, iar vaporul se desprinde de chei.

………………….

Inclusiv înţelepciunea o vrem în forme concentrate. Nu mai avem chef să reluăm raţionamentele, să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, numai avem răbdare să citim o carte întreagă, vrem o frază frumoasă, înţeleaptă, atât.

Octavian Paler

Iar eu… eu ma intreb din ce vine nerabdarea asta? Si viteza asta? Da, traim in secolul vitezei insa asa cum bine argumenta un prieten zilele trecute, rabdarea vine din iubire. Din faptul ca, atunci cand iubesti, cand te gandesti si la el, din perspectiva lui (a unui om, oricare om)… atunci vei avea rabdare cu el.

Asadar nerabdarea vine atunci din frica… caci frica este opusul iubirii. Din frica de a nu ajunge sa avem ce dorim cu atata ardoare?

Nerabdatori fiind cu noi insine… sa trag concluzia ca pe noi ne iubim poate cel mai putin? Sau cel mai mult, dorind sa avem tot ce-i mai bun pentru noi (lucru perfect normal).. intr-un timp cat mai scurt?

Cand o sa ne dam timp sa cunoastem? Cand o sa ne mai dam timp sa ne bucuram de clipa, de clipe..? De ceea ce avem, de calatoria pe care o parcurgem catre ceea ce vrem sa obtinem? Caci suntem intr-o continuua calatorie pe care uitam sa o savuram. Defapt facem si cate 7-8 calatorii in paralel si culmea nu ne bucuram de niciuna! Cand o sa iti dai timp sa sa alegi tu si nu sa aleaga altii pentru tine? Cand o sa iti dai timp… sa vezi ca oamenii si evenimentele din viata ta nu se impart in bune si rele, ci in fericiri sau lectii – cand o sa iti dai timp sa te bucuri de fericiri si sa pricepi lectiile pe care viata asta incearca sa ti le ofere? Cand oare o sa ne dam timp sa descoperim? Si cand o sa ne dam timp sa intelegem tot ceea ce acum inca nu putem cuprinde cu mintea?

Caci daca nu noi, atunci cine…? Cine sa ne dea timp, aceasta resursa mai pretioasa decat hainele, bijuteriile, averile si tot ceea ce acum punem pe prim rang?

In final… vezi paradoxul? Cheltuim cel mai scump lucru pe care il avem (timpul) si singurul pe care nu-l putem regenera… in incercarea de a obtine alte lucruri cu valoare… mai mica? Si totul – dar totul – se calculeaza in timp – iar valoarea unui lucru creste in functie de cat timp ai petrecut sa-l obtii – asa ca… haideti sa reflectam o clipa pe ce si cu cine ne cheltuim.. timpul.

Acum intreaba-te… iti vei da timp sa analizezi de ce facem asta? Sau din nou, nu vei avea timp pentru tine, pentru inima ta si pentru a cerceta cu mintea? Caci secolul vitezei… nu iarta.

Delia Constantinescu


19 Noiembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Despre florile care nu cresc

Mi-am dat seama recent că, de fapt, sunt o persoană egoistă. Departe de actele de altruism, de dorința de a ajuta și de a da din puținul meu, a trebut să-mi recunosc că sunt o persoană egoistă. Că deși sunt dispusă să împart multe, când vine vorba de ideile mele, sunt egoismul întruchipat.

Ca să facem o analogie, dacă ideile mele ar fi o sămânță – și desigur că ar fi sămânța din care ar ieși cea mai frumoasă floare văzută vreodată de ochiul omului – aș prefera să o pun într-un ghiveci închis într-o cameră la care numai eu aș avea acces, pentru că numai eu știu cu adevărat cum să am grijă de ea, de câtă apă are nevoie, de câtă lumină și de ce îngrășământ, și oricine ar încerca să mă ajute, există riscul ca floarea mea să nu iasă așa cum trebuie sau, și mai rău, să nu iasă deloc sau să moară. Așa cum am gândit eu că va fi de la bun început, așa cum simt că trebuie să fie. Și când va crește, o voi scoate și o voi arăta tuturor și mă voi mândri cu ea, pentru că va fi cea mai frumoasă floare văzută vreodată de ochiul omului. Pentru că ar fi a mea.

Doar că, vedeți voi, problema e că am plantat multe semințe în ultimii ani și nu a crescut până acum nicio floare. Poate că pământul a fost bun, dar m-am luat cu jobul, m-am luat cu activitățile de voluntariat, m-am luat cu blogul, și am uitat să le mai ud. Și am ajuns în punctul în care deschideam ușile, voiam să le ud, dar simțeam că e prea târziu. Eram conșientă că probabil oricum o să uit iar și mă gândeam de ce să le mai chinui aiurea. Așa că am luat cheile, ”le-am pus bine”, și am zis că o să vină el momentul în care o să mă țin serios de treabă. Idei au mai tot fost, cheile s-au înmulțit, dar momentul acela nu a venit nici până în ziua de azi.

Am refuzat să cer ajutor, am vrut să fac totul singură și am ajuns prin a nu face nimic. Am plantat semințe, dar nu am crescut flori și nu am cules nici roade. Cel mai important, însă: am realizat că am greșit.

Totul cred că începe din școală. Când competitivitatea este încurajată, iar cooperarea nu. Am avut mereu coroniță, dar abia în facultate am simțit cu adevărat ce înseamnă munca de echipă și a fost probabil prea târziu, pentru că nu a fost mereu o experiență plăcută. Da, eram de multe ori omul care făcea și partea altuia numai pentru ca întregul să fie „așa cum trebuie”. Pentru că proiectul final era evaluat ca un întreg, nu interesa pe nimeni care a fost contribuția ta și care a fost a colegului.
Era un proiect de grup și era tratat ca atare. Doar că nu toți cei din grup erau la fel de interesați de subiect, nu toți din grup erau la fel de interesați de nota pe care o vor primi și, cel mai important, nu toți își dădeau seama că munca pe care o depun nu-i afectează numai pe ei, ci și pe ceilalți. În școală fiecare luptă pentru nota sa, pentru el ca individ. Unii își dau interesul mai mult, alții mai puțin, și, obișnuindu-se așa, în momentul în care fac parte dintr-o echipă, comportamentul e același.

Până la urmă, e clar, nu mă obligă nimeni să împart ideile mele cu nimeni. Dar dacă am încercat să le cresc singură și nu am reușit, probabil că e momentul să renunț la temeri, la orgoliu, la posesivitate și să îi dau o nouă șansă conceptului de „echipă”. Trebuie doar să îmi găsesc coechipierii potriviți. Îmi spunea cineva de un proverb african – ”If you want to go fast, go alone. If you want to go far, go together.” – și m-am întristat teribil când mi-am dat seama că eu am ales să merg singură, dar am stat pe loc. Ce poate fi mai rău de atât? :)

Așa că decizia a fost luată: I shall go far and together! Fingers crossed!

Oana Brătilă


16 Noiembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Nu am uitat să zâmbim!

Mi-ar plăcea să încep acest articol cu o ştire de senzaţie…’cercetătorii (britanici, bineîneles) au găsit reţeta fericirii’. Dar asta nu o să se întâmple. Din două motive: primul, n-am deloc  încredere în ei, şi în al doilea rând, ştiu sigur că fiecare are propria sa reţetă, lucruri, situaţii şi oameni care ii fac să zâmbească.

Şi atunci…de ce pare că am uitat să zâmbim? Câţi dintre voi merg spre muncă dimineaţa, ridică capul şi se văd înconjuraţi de oameni încruntaţi, grăbiţi şi preocupaţi de un singur lucru: să semneze “condica” la timp, zi de zi, pentru tot restul vieţii? Hai să facem un exerciţiu simplu: gândeşte-te la ultimele 7 zile şi aminteşte-ţi câţi necunoscuţi de pe stradă ţi-au zâmbit sau ţi-au arătat, într-un fel sau altul, un semn de amabilitate.

Printre cele mai persistente amintiri pe care le am din copilărie se numără şi momentul cand (având 7 ani), am rămas absolut uimită şi descumpănită de faptul că o vânzătoare din Timişoara ne-a mulţumit pentru că am cumparat din magazinul său…Aşa ceva nu se mai întâmplase înainte! Din păcate, din ce în ce mai mult îmi dau seama de cât de puţin am evoluat din punctul acesta de vedere în ultimii aproape 20 de ani.

Şi atunci…oare putem să iniţiem noi schimbarea pe care am vrea s-o vedem la alţii? Putem să facem ziua cuiva mai plăcută printr-un gest frumos, sau un zâmbet? Bineînţeles că da! Eu am testat asta în fiecare zi. M-am înconjurat de oameni placuţi şi veseli. Nimeni nu vrea prin preajmă energie negativă, persoane care se plâng mereu sau care au uitat că viaţa are cu siguranţă atât de multe de oferit!

Gândeşte-te la cei mai apropiaţi prieteni ai tăi. Câţi dintre ei aduc un plus de valoare în viaţa ta? De la câţi ai ceva de învăţat în fiecare zi? Câţi dintre ei îţi aduc zâmbetul pe buze în orice situaţie? Pe aceia păstrează-i!

Aminteste-ţi să zâmbeşti în fiecare zi: femeii de serviciu de la bloc, vânzătoarei de la magazinul din cartier, colegilor, iubitului/iubitei, părintilor. Porneşte fiecare zi cu veselie si energie pozitivă. Porneşte un cerc al bunei-dispoziţii  care în curând se va întoarce către tine.

Oana Dragu


9 Noiembrie

un comentariu pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Toporul tocit

Luni, 5.11.12, am participat la evenimentul organizat de Alex Huditan, Monday’s. Spre norocul meu, invitatul principal a fost Razvan Baciu, care ne-a vorbit despre inceputul lui cu trafictube.ro si cum a ajuns sa aibe succes cu acest site. De ce spre norocul meu? Pentru ca si eu am un blog la inceput, alegeliber.ro si imi place sa invat cum il pot creste cat mai repede si cat mai sanatos.

Tinand cont ca evenimentul se bazeaza pe dezvoltare personala, articolul pe care i l-am promis lui Alex, o sa fie de fapt o povestioara interesanta, din care puteti trage o concluzie care va poate ajuta pe viitor.

“Toporul tocit

Intr-o zi, un muncitor forestier cu experienta trecea pe langa unul din noii sai colegi de munca. Acesta lovea gresit cu securea intr-un copac gros si nu reusea decat sa-i juleasca scoarta. Observandu-i truda si efortul inutil, experimentatul muncitor ii spuse: “Hei, de ce nu iti ascuti toporul? Vei deveni mult mai eficient daca o faci.”

Noul angajat ii raspunse: “Nu. Nu am timp sa-mi ascut toporul. Sunt prea ocupat sa dobor copacul.”

Se pare ca, pana la urma, acesta obosi sa mai loveasca uriasul copac cu toporul sau tocit. Disperat, se duse in oras la magazinul de unelte. Patronul magazinului ii spuse, “Mda. Cu siguranta toporul tau este tocit, dar daca as fi in locul tau, nu mi-as mai ascuti toporul. Exista o tehnica noua, pentru a taia copacii, care este mai buna decat un topor ascutit. Se numeste ferastrau mecanic cu lant.”

“Da-mi imediat ferastraul acela cu lant si voi disparea de aici”, spuse noul muncitor forestier. Apoi, isi lua ferastraul mecanic si pleca in padure.

Doua zile mai tarziu noul muncitor forestier reveni la magazinul de unelte. Era plin de transpiratie, avea basici in palme si arata foarte deprimat. Se duse la patronul magazinului si ii spuse: “Hei tu. Mi-ai vandut acest ferastrau mecanic si mi-ai promis ca voi obtine cu el rezultate mai bune. Am muncit ca un sclav in padure timp de doua zile si inca nu am reusit sa dobor primul meu copac!”

Patronul magazinului ii replica: “Bine fiule, atarna acolo ferastraul cu lant si lasa-ma sa vad care este problema.” Apoi, examina ferastraul si nu gasi nimic care sa nu fie in regula. Atunci, apucand coarda de pornire, trase zdravan de ea.

“B-b-b-b-rooooo-mmmm” Ferastraul mecanic scoase putin fum si incepuse sa functioneze.

“Hei! Ce-i cu zgomotul asta?”Exclama noul muncitor forestier…”

Concluzia:

Inainte sa incepi o activitate, un business sau orice altceva mai intai trebuie sa te instruiesti. Multi oameni se arunca cu capul inainte cand incep o activitate noua, ei isi stabilesc teluri, muncesc din greu, dar niciodata nu ajung la rezultatele dorite. De ce? Pentru ca niciodata nu isi fac timp sa-si “ascute toporul”, prin asimilarea de noi informatii care ii poate ajuta in ceea ce fac.

Sfatul meu pentru voi este ca timpul liber sa nu il (mai) pierdeti aiurea si sa faceti ceva util, sa cititi o carte de dezvoltare personala, o carte care sa va ajute in business-ul pe care il dezvoltati, sa participati la evenimente de acest gen (cum este Monday’s si multe altele) de unde puteti invata foarte multe lucruri noi.

Sorin Costache


8 Noiembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Evoluăm sau involuăm?

Nu de puţine ori mi-am pus întrebarea aceasta: ” Oare ceea ce am făcut, m-a ajutat să cresc ca şi fiinţă umană, sau din contră m-a tras în jos? “

Se ştie că nimic pe lumea asta nu stă pe loc. Aşa e şi cu oamenii : Fie evoluăm fie involuăm, dar niciodată nu rămânem la acelaşi nivel.

Eu am ales de mai bine de un an , ca singura direcţie in care voi merge, să fie in sus. De mai bine de un an, am aflat că există şi altceva decât munca intr-o corporaţie, că există oameni pasionaţi care vor să arate lumii altceva.

Nu ştii ce înseamnă Dezvoltare Personală? Ţi se pare că oamenii care vorbesc despre asta nu sunt cu picioarele pe Pământ? Am trecut şi eu prin această perioadă.  Nimeni nu ştie la început nimic. Dar trebuie să ai curajul să descoperi. Să participi la un eveniment de orice fel unde să întâlnesti oameni noi, oameni care să îţi împărtăşească din experienţa lor de viaţă şi de la care ai de învaţat foarte multe.

Am participat la un proiect european in Letonia acum mai puţin de o lună cu subiectul « Personal Branding » . A fost o experienţă extraordinară. Am învăţat in acele 10 zile mai mult decât  în cei 2 ani de Master şi am întalnit atât de multe persoane interesante şi cu o altă viziune asupra vieţii că nu îmi mai doream să plec. Desigur că nu am fost mereu preocupat de subiecte ca acesta. De fapt, nici nu stiu şi nici nu vreau să îmi aduc aminte de perioada când nu eram preocupat de astfel de subiecte.

Zicea cineva că sfaturile ar trebui date doar atunci când sunt cerute. Dacă o persoană vine la tine şi te întreabă care este opinia ta despre un subiect, atunci dă-i-o ! Dar numai atunci. În loc să împarţi păreri în stânga şi în dreapta mai bine stai o oră singur în faţa oglinzii şi întreabă-te ce îţi place să faci. Găseşte un mod de a învăţa cat mai multe despre ceea ce iţi place. Caută oamenii in masură să te sfătuiască şi ASCULTĂ DOAR PĂREREA LOR. Prietenii tăi nu te pot ajuta. Doar încearcă să faci ceva care nu se află in zona ta de confort. Apropiaţii tăi vor crede că eşti in pericol şi toate sfaturile lor vor suna aşa:

-          Eu nu cred ca o să meargă. Ce ştii tu despre asta?

-          Tu ? Eşti tu în stare de aşa ceva ?

-          Stai liniştit acolo unde eşti. Ai un salariu bun, nu risca !

Eu am ales să ascult doar de oamenii care au ajuns deja acolo unde îmi doresc şi eu să ajung. Numai o persoană care a trecut printr-o anumită experienţă poate sa îţi dea sfaturi despre acea experienţă.

Deci? Cand ţi-ai programat întâlnirea cu tine in faţa oglinzii?

Îl cunoşti pe văru’ Google? Cand ţi-ai dat seama ce iţi place, el te va ajuta să găşesti oamenii care au deja succes urmându-şi pasiunea. Foloşeste-te de ei !

Fă-ţi curaj ! Încearcă ! Numai aşa vei deveni cel mai bun « TU » !

Andrei Braşoveanu