7 Noiembrie

3 comentarii pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

De ce devenim antreprenori?


Ne întoarcem la ceea ce suntem. Se întâmplă pe multe planuri. Vrem să facem ceea ce ne place. Dar ce ne place?

Oamenii fug din corporații. Seara trecută, la Monday’s, mă întrebam oare ce se va întâmpla cu corporațiile atunci când vor fi prea mulți cei care nu vor mai fi dispuși să lucreze între pereți de sticlă, de la 9 la 6, făcând lucruri în care nu cred. Nu știu dacă se va ajunge vreodată în punctul ăsta – eu sper că da – dar întâlnesc tot mai multe persoane care vorbesc despre plecatul dintr-o corporație ca despre evadatul dintr-un subsol în care, neavând lumină, nu se puteau vedea niciodată pe ei înșiși. Nici măcar atât cât poți să te vezi fără o oglindă.

Și atunci când oamenii fug – de buhuhu-ul atribuit corporațiilor sau altceva – unde fug? Bag de seamă că s-a deschis o autostradă nouă în ultima vreme. A antreprenoriatului. A meșteșugarilor de altădată, mi-ar plăcea mie să recunoaștem. Vorba Micului Prinț, de fapt, a vulpii din Micul Prinț: ”Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești… Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă!”

Cred că începem să ne dăm seama că nu facem nimic. Timpul petrecut la birou nu înseamnă decât timp consumat. Te uiți în urma unei zile și îți dai seama că n-ai făcut nimic. Că n-ai realizat nimic. De făcut ai făcut destule. Dar câte aveau rost? Câte din cele pe care le-ai făcut ți-au dat senzația că ai construit, că ai creat, că ai îmbunătățit, că ai influențat în bine, că ai inspirat, că ai devenit? Orice altceva pare să fie… nimic. O muncă virtuală, care nu ne mai atinge sufletele. Care nu ne trezește la viață. Care ne adoarme prin automatism și lipsă de motivație intrinsecă. Nu depășim nivelul supraviețuirii. Ba uneori trecem de el, că de aceea lucrăm în corporații, și ajungem la nivelul bunăstării fizice. Unii știu ce să facă cu ea. Alții sunt dezamăgiți de ea. O spune de ce Jim Carrey: ”I wish everyone could get rich and famous and everything they ever dreamed of so they can see that’s not the answer.”

Deci, atunci când ne dăm seama că vrem să fugim, unde căutăm răspunsul pe care vrem să-l găsim?

Nu în a ne înhăma din nou la aceeași trăsură, dar cu alți boi. Nu în a alerga din nou după aceleași rezultate, doar că într-o formă mai independentă. Dincolo de timpul liber și de banii nenumărați, mai există ceva. Acel ceva!

Nu în lucrurule care nu spun o poveste. Nu fără a te trezi plin de entuziasm dimineața pentru planurile pe care le-ai visat și cu ochii închiși. Nu fără a nu-ți dori să ai șapte vieți să realizezi toate lucrurile pe care poți să ți le imaginezi. Entuziasmul, bucuria, elanul, visele, imaginația, curajul, încrederea, talentul sunt resursele pe care numai noi le putem face să fie regenerabile și inepuizabile!

Răspunsul este în a te exprima pe tine însuți. Cine sunt? Care este acel ceva pe care numai eu pot să îl duc la un anumit nivel? Acel nivel care îi atinge și îi trezește, îi ridică și îi inspiră pe ceilalți? Le face viața mai frumoasă? Face pământul un loc mai bun? Cum pot să fiu o bucurie pentru lume?

Pentru că, indiferent dacă am ajuns să ne dăm seama sau nu, suntem (mai) fericiți când cei din jurul nostru – cei dragi în special – zâmbesc, râd, sunt bucuroși, ne mulțumesc, sunt mândri de noi, ne caută, ne doresc, ne apreciază, ne felicită, trăiesc cu toată prezența alături de noi. Toate au sens atunci! Scopul de a trăi, așa cum îl văd eu, este de a exprima ceea ce noi suntem pentru a fi spre folosul și fericirea celor din jur.

Și fiecare dintre noi suntem/avem un dar aparte de descoperit și de oferit. Și atunci când faci ceva care pleacă din ceea ce ești, când te pui în ceea ce faci, toți ceilalți percep lucrul ăsta. Poate nu o exprimă dar, în felul lor, se simt atinși. Ceva din ei tresare. Percep un lucru autentic. Și își amintesc sau se regăsesc pe ei înșiși. Sunt impresionați.

Căutând succesul, am înțeles că numai atunci o să îl am, când o să mă exprim pe mine însămi. Când o să știu cine sunt și o să împărtășesc ceea ce sunt cu ceilalți. Nu aceea care mi-ar plăcea să fiu, nu aceea pe care aș putea să o cultiv să devin, ci chiar ceea ce sunt, în fiecare clipă.

Încântată să vă întâlnesc la răscrucea acelui ”ceva” interior care ne mână să-l auzim și să-l exprimăm!

6 Noiembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Despre Judecati si Atitudinea Corecta

Am pornit sa scriu acest articol in ideea ca mai sunt doar cateva zile pana la trecerea in noul an si ma gandesc ca ar fi momentul sa intram in anul urmator cu alta atitudine, alta gandire si alt comportament.

Totul a pornit de la etichetele si judecatile pe care le emitem in fiecare zi referitoare la comportamentele si felul de a fi al celor din jur. Impartim oamenii in categorii de buni sau rai, inteligenti sau prosti, frumosi sau urati, etc.

Laurent Gounelle spunea ca atunci “Când gândim în termeni de grup, de tabere, facem abstracţie de particularităţile, de valoarea şi de aportul fiecărui individ şi cădem uşor în simplism şi-n generalizare. Se vorbeşte de muncitori, de funcţionari, de oameni de ştiinţă, de ţărani, de artişti, de imigranţi, de burghezi, de casnice. Se construiesc teorii care ne servesc credinţele. Şi nu numai că aceste teorii sunt false dar îi împing pe oameni să devină ceea ce teoria le spune că sunt.”

Ceilalti sunt de fapt oglinda noastra. Ceea ce nu ne place la ceilalti nu ne place de fapt la noi. Pentru ca acel ceva este deja in noi. In hooponopono se spune ca „nu existi decat TU si GANDURILE TALE”. Tot ce-i in afara noastra este de fapt proiectia a ceea ce este in noi.

Poate ca ar fi momentul sa ne redescoperim asa cum suntem si sa acceptam in noi „umbra” cum o numea C.G. Jung, sau partea intunecata a noastra. Noi suntem atat lumina cat si umbra si umbra ne poate folosi astfel incat sa stralucim mai puternic. Prin instruire putem invata cum sa ne acceptam „umbra” si sa o utilizam in folosul nostru si implicit al celor din jur. Doar asa suntem intregi sau „rotunzi” cum spunea Deepak Chopra.

S-a nascut astfel in mintea mea urmatoarea intrebare: Care ar fi atitudinea corecta in aceasta situatie, fata de aceasta persoana?

Atitudinea corecta este felul in care Dumnezeu ar “reactiona” in acel moment. Si cum raspunde Dumnezeu oricui si oricarei situatii? Cu DRAGOSTE.

Dumnezeu il iubeste la fel si pe cel ce fura poseta unei batrane la semafor si pe omul marinimos care ajuta o batrana sa treaca strada.

Un bec dintr-o incapere lumineaza la fel pe toti cei aflati acolo indiferent ce etichete le-am pus noi. Lumina nu discrimineaza, la fel si dragostea lui Dumnezeu!

Irina Gherghilescu


31 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Invitati Speciali

Invitat Special: Răzvan Baciu – IT-istul care a dat jobul la Microsoft pentru a-și urma pasiunea

Revenim în forță după o scurtă pauză cu un career renegade ca și invitat. Răzvan Baciu a decis să renunțe la tot ceea ce în mod normal am considera “siguranta zilei de maine” și să încerce altceva.

Răzvan a lucrat în domeniul IT până în 2010, când a decis să o ia pe cont propriu în online și, la scurt timp, și-a descoperit pasiunea pentru video. Acum deține Compania de online, care îi aduce venituri mai mari decât pe vremea când lucra la Microsoft România. Însă nu acesta e cel mai mare câștig. Ci libertatea de a face propriile alegeri, într-un domeniu în care lucrurile merg mult mai simplu (video), mai mult timp petrecut alături de familie, faptul că face ceea ce îi place și chiar poate să își ia o vacanță de o lună!

“Când ai o pasiune, merită să o monetizezi. Nu doar să o ții acolo, într-un colț”, sustine Razvan.

La întâlnirea de luni, 5 noiembrie, vorbim cu invitatul nostru despre cum să-ți urmezi pasiunea, despre comunicare eficientă și alte topicuri propuse de voi.

Monday’s Business and Life Talks are loc Luni, de la ora 19:30, la Planters Club&Lounge din strada Mendeleev  nr. 8, aproape de Piaţa Romană.

Te poţi înscrie pentru a participa la întâlnire în limita celor 20 de locuri AICI.

Ne vedem luni!

Alex Huditan


27 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Evenimente

Speakers’ Arena

Cel mai mare proiect din Romania dedicat celor care iubesc vorbitul in public, Public Speaking Support Group, devine incepand cu 1 noiembrie 2012 Speakers’ Arena.  Evenimentul de lansare a noului proiect va avea loc pe 1 noiembrie 2012 la Hotel Novotel, incepand cu orele 19:00. Lansat acum 5 ani in cadrul JCI Bucuresti, Public Speaking Support Group a reunit de-a lungul timpului 3000 de participanti in 7 orase din tara si in Amsterdam si Londra.

Incepand cu luna noiembrie Public Speaking Support Group se transforma in Speakers’ Arena si va fi un proiect derulat prin asociatia ARENAS, care are ca scop realizarea de programe pentru dezvoltarea personala a tinerilor. La evenimentul de lansare sunt asteptati membrii comunitatii Public Speaking Support Group, partenerii proiectului, dar si cei care iubesc vorbitul in public sau doresc sa-si imbunatateasca abilitatea de a vorbi in public.

Evenimentul de lansare a Speakers’ Arena va fi gazduit de Razvan Daba, initiatorul si coordonatorul proiectului si public speaking coach si ii va avea ca invitati pe Andy Szekely si Bogdan Grigore. Andy Szekely va vorbi despre public speaking, iar Bogdan Grigore va destinde participantii cu tehnici de improvizatie.

Participarea la eveniment este gratuita, insa este necesara inregistrarea online:

http://tinyurl.com/lansareSpeakersArena

In cadrul Speakers’ Arena sunt organizate intalniri bilunare in cadrul carora participantii au posibilitatea de a experimenta vorbitul in public tinand speechuri, dar si dand feedback speechurilor celorlalti. Intalnirile au o parte de teorie, unde sunt prezentate modele si sfaturi despre vorbitul in public, si o parte dedicata experimentarii vorbitului in public. Intalnirile au loc din doua in doua saptamani, duminica, intre 12:30 si 15:30 la Libraria Bastiliei.

Partenerii Speakers’ Arena sunt: JCI Bucuresti si Libraria Bastiliei.

Detalii despre eveniment se pot obtine la 0723 682 117 sau adresa de e-mail:

razvan@speakersarena.ro


16 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Lista lucrurilor pe care sa nu le faci

Nu confunda faptul ca faci ceva cu a realiza ceva. Este usor sa fii indus in eroare de faptul ca esti ocupat. Ocupat facand ce?” Jim Rohn

Majoritatea articolelor de dezvoltare personala sunt centrate in jurul lucrurilor pe care ar fi bine sa le facem pentru a ne imbunatati viata. Sa facem sport. Sa gandim pozitiv. Sa avem un echilibru intre viata personala si cea profesionala. Sa avem o relatie de cuplu armonioasa. Sa avem cel putin un hobby caruia sa-i dedicam timp in fiecare saptamana. Sa mancam sanatos. Sa ne inconjuram de un cerc de prieteni adevarati. Sa dormim suficient. Numitorul comun al acestor activitati este ca necesita timp. Cum am putea sa le integram in viata noastra pe cele care lipsesc, cand timpul nostru este deja ocupat?

Din aceasta perspectiva mi se pare foarte util articolul scris de Dragos Roua, invitatul editiei Mondays de saptamana trecuta, „100 ways to screw up your life”. Pentru ca ne face constienti de moduri in care ne pierdem vremea aiurea. Pentru ca inainte de a aduce ceva nou in viata noastra e necesar sa eliminam altceva pentru a crea loc noului. Pentru ca nu ne putem realiza visele daca focusul, timpul si energia noastra sunt directionate spre lucruri care nu conteaza.

Este bine cunoscut conceptul de „to-do list”. In ultimul timp, am gasit la fel de util sa imi fac in fiecare zi si o lista a lucrurilor pe care sa nu le fac, caci nu ma ajuta in a-mi indeplini visele. Lista asta poate sa cuprinda orice activitati care ne distrage atentia de la ceea ce e important pentru noi. Fie ca e vorba de activitati care ne „mananca” timpul cum ar fi televizor-ul, internetul, jocurile pe calculator. Fie ca e vorba de ceea ce ne influenteaza energia: ora la care ne culcam seara, daca urcam scarile cu liftul sau pe jos sau tipul de mancare cu care ne umplem frigiderul. Fiecare dintre noi stim care sunt acele activitati la care daca am renunta viata noastra s-ar imbunatati. Poate nu vrem sa admitem acest lucru constient si ignoram realitatea evidenta, insa asta nu va face decat ca lucrurile sa ramana la fel. In acest caz, poate ar fi folositor ca pentru o perioada de timp, o saptamana sau chiar o luna sa avem un carnetel cu noi in care sa notam ceea ce facem si pentru cat timp in fiecare zi. Astfel ca, la finalul perioadei vom avea o imagine clara a modului in care ne petrecem timpul. Si astfel, vom vedea care sunt activitatile care nu ne sunt utile si pe care e necesar sa le eliminam pentru a introduce altele in programul nostru, acelea care sa ne ajute sa ajungem unde ne dorim.

Ne datoram noua insine mai mult decat a deveni personaje triste in „poza” descrisa de Dragos in blog postul mentionat anterior. Chiar daca uneori uitam, adevarul e ca putem sa ne implinim orice vis oricat de imposibil si nebunesc ar fi. Atata timp cat lucram la vise cu care noi rezonam, nu cele impuse de altii, cat facem asta fara a rani pe nimeni si respectand „granitele” personale ale celorlalti. Caci, o viata frumoasa si armonioasa e de preferat oricand unei existente traite de pe o zi pe alta.

Simona Calu


15 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Cum se dresează un elefant -și omul în societate-

Desigur, elefanții de circ nu s-au născut învățați. De când sunt mici, puii de elefant sunt ţinuţi legaţi câteva ore pe zi cu un lanţ înfăşurat pe un picior, legat la rândul lui de un stâlp de beton. Asta ţine elefantul în perimetrul betonului, de care nu se poate îndepărta dincolo de un punct stabilit de lungimea lanţului. Elefantului nu-i rămâne decât să… se învârtă în micul cerc astfel format, până când se convinge că un lanţ plus un beton aflat la câţiva metri rezultă, invariabil, imposibilitatea de a merge altcumva decât în cerc.

La circ, elefanţii maturi nu mai sunt strânşi cu lanţurile groase cu care au fost învățați. Ar putea foarte ușor să nu mai meargă-n cerc și s-o ia la sănătoasa. Dar au fost dresaţi să n-o mai facă, iar la spectacol elefantul nu-şi mai pune problema.

Ştiu că majoritatea a auzit despre condiţionarea mentală şi poate sunteţi de-a dreptul plictisiţi de articole de genul „think outside the box – coaching sessions for free”. Nu e intenţia mea să mai produc încă unul.

Dar vreau să atrag atenţia  asupra unor condiționări sociale atât de naturale, încât devin aproape imposibil de respins. În timp ce logica ne spune că sunt reale,  tot ele reprezintă însă ”lanțul”

1. Statului nu îi pasă de noi, iar politicienii sunt corupți

Nu vreau să fac politică, dar se pare că situația politică din România e scuza perfectă pentru a nu încerca nimic. Statul îi sufocă pe micii antreprenori cu grilele de impozitare, statul blochează tentativele de comerț ”curat” și intervine în licitațiile publice, numai dacă ai relații cu statul poți reuși, jocurile sunt deja făcute, nu avem sprijin social etc. etc. etc.

Deși multe persoane ar veni în sprijinul acestor afirmații cu argumente mai bune decât ale mele, cert e că sunt și oameni care ajung sus, orice ar însemna ”sus” pentru fiecare dintre noi.

2. Mitul” carierei de succes” – cum numai la corporații poți să ai

Suntem bombardați de articolele despre cum să îți  impresionezi angajatorul, cum să te îmbraci, cu ce fonturi să scrii CV-uri și cum să răspunzi la întrebările cele mai frecvente. Toate scrise intervievând persoane de succes, ca [introdu un nume lung din engleză, ca Managing Partener, HR Front Desk Officer].

”Vino să-ți începi o carieră de succes în compania noastră!”, vino să fii omul nostru în costum de după clădirile noastre de sticlă. Doar câțiva ani alături de compania noastră până ajungi să vorbești despre Coca Cola ca și cum ai fi unul cu ei: La noi, SE procedează altfel. Noi suntem o companie care pune accentul pe angajat. Noi ne luăm în serios responsabilitatea socială. Și ne luăm în serios în general, că suntem serioși până la orele 20.00 sau până la următorul deadline. Serioși, stresați, visând promovarea, întrebându-ne dacă merită, zâmbind fericiți însă prietenilor. Zâmbet de om realizat, care cunoaște ”succesul profesional”.

Am fost la un interviu la o corporație. HR-istul de acolo mi-a povestit că a trebuit să angajeze pe cineva odată și i-a venit un om de la o companie concurentă. Și nu l-au putut angaja. De ce, întreb eu. Păi, pentru că ”elementele de cultură organizațională la ei sunt atât de diferite față de cele de la noi încât angajatul nu s-ar mai adapta, pentru ca a lucrat 15 ani dincolo”.

Cultură organizațională, ziceți. Era exact elefantul din povestire.


3. Trebuie să fii întotdeauna realist și cu picioarele pe pământ

Lasa prostiile și fii cu picioarele pe pământ, ne-au spus întotdeauna părinții. Tu crezi că dacă era așa de ușor n-o făcea toată lumea, spun prietenii muncitori de la 9 la 5. Fii realist, spune un amic indignat.

Cumva, presiunea de a fi cu picioarele pe pământul programului fix este prea mare și tentația de a o lăsa baltă prea ispititoare dacă n-ar exista o persoană în fața căreia trebuie să dai explicații: la un moment dat, tot va trebui să justifici față de tine ce s-a întâmplat cu viața pe care ți-o doreai fiindcă, iată, ai plătit dările, ai muncit cinstit, ai mers la program la muncă, ai fost un om respectabil, dar n-ai primit ce-ai vrut. Viața nu-i răsplătește pe cei care respectă regulile, și aici mă refer la majoritatea regulilor pe care suntem programați să ni le asumăm. Nu spun c-ar trebui să mergem dezbrăcați la supermarket, dar  puțin filtru și ceva curaj e esențial dacă nu vrei să fii un mort viu.

4. Ce zice lumea?

Și oamenii din provincie au crescut cu zicala ”Ce zic vecinii?”. Pur și simplu, unii nu pot să scape de nevoia compulsivă de a plăcea tuturor.

De asta, cum spune Tyler Durden, ”we buy things we don’t need, with money we don’t have, to impress people we don’t like”. Și nu mai știm diferența dintre dorințele noastre și ce ar vrea alții să fim. De când am început să ne luăm satisfacția din validări sociale ieftine și când am uitat de talentele noastre.

5. -

Suntem programați social să citim ”top cinciuri”, așa că o să sparg norma, într-o rebeliune de nedescris, vecină cu nebunia și curajul extrem… și-o să las articolul așa, ”neterminat”.

Andra Botezatu


14 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Arta schimbarii de sine. In mai bine.

Dezvoltarea personala este zona erogena a majoritatii pasionatilor de Mondays. Si zona in care internetul romanesc, dar si cel international, abunda de modele, teorii, sfaturi, tehnici, tactici, tips & tricks. De asemenea, este zona in care foarte multi tineri se joaca cu ideea pornirii de proiecte online si offline, construirii de branduri personale, realizarii de formari in domenii precum coaching, NLP etc.

Nu poti insa sa predai dezvoltare personala, poti doar sa o facilitezi. La fel cum nu exista un model universal de parenting, deoarece cresterea fiecarui copil are un ritm aparte, pe care pur si simplu ajungi sa il simti sau nu, la fel si dezvoltarea personala inseamna un model propriu si personal, indiferent de cat de multe harti, sabloane si tipare ni se propun. Chiar daca aceste sabloane isi argumenteaza validitatea prin faptul ca reprezinta tiparele comune pentru milioane de oameni, tranzitivitatea formulelor de succes NU este garantata iar transplantul in viata si personalitatea fiecaruia dintre noi poate sau la fel de bine nu poate sa reuseasca.

Dezvoltarea personala este probabil 10% instrumente, si 90% atitudine. Atitudinea iti aduce instrumentele, atitudinea iti faciliteaza executia. In cele cateva participari la Mondays am avut ocazia sa observ ca in general NU ne intalnim cu superoameni.

Fie ca vorbesti despre motivatia de a alerga un maraton, sau de a construi o afacere, sau de a face o diferenta pozitiva in comunitate, ecuatiile din spatele fiecarui succes si al fiecarui invitat Mondays par sa fie foarte asemanatoare:

Curiozitate, pasiune, perseverenta, creativitate, dorinta de autodepasire, actiuni concrete.

Curiozitatea te face sa cauti mereu noi metode si oportunitati de a creste.

Pasiunea te ajuta sa ramai curios si entuziast.

Perseverenta te ajuta sa ramai pasionat atunci cand nu reusesti din prima, din a doua sau din a patra incercare.

Creativitatea te face sa gandesti altfel, si iti deschide orizonturi de diferentiere si solutii ingenioase dar eficiente.

Dorinta de autodepasire iti mentine perseverenta

Actiunile concrete te aduc mereu cu cativa pasi mai aproape de visele tale, iar fiecare pas reusit te face deja un om mai bun.

Ceea ce ne este foarte comfortabil sa uitam atunci cand ne ascundem sub mantra dezvoltarii personale este ca de fapt dezvoltarea personala este sinonima cu schimbarea. Cu expunerea la schimbare, cu provocarea schimbarii. Cu depasirea unei stari reale din prezent si atingerea unei alte stari, dorita in viitor.

Dezvoltarea personala este arta schimbarii de sine. In mai bine.

Si vorbind despre schimbarea de sine, va recomand 3 pasi si instrumente:

1. Cartea “The power of habit – why we do what we do in life and business”


2. Cartea “Change Anything – the new science of personal success”


3. Sa incercati una din schimbarile dorite, pentru doar o saptamana sau cel mult o luna. Indiferent ca este vorba despre a face mai multa miscare, sau despre a fi mai productivi, sau despre o alimentatie mai sanatoasa, simplul fapt ca veti constata probabil foarte repede ca puteti fi Superman pentru o saptamana sau o luna s-ar putea sa va convinga sa ramaneti Superman pentru mult mai multa vreme si in alte parti de viata.

Pasul 3 este inspirat din instrumentele 1 si 2, exemplele punctuale sunt ceea ce am implementat si eu in stilul meu de viata si este ceea ce a facut si Dragos Roua, invitatul Mondays din 8 Octombrie. El tocmai ce a alergat primul maraton, si sunt convins ca fiecare dintre noi are propriul “maraton” in fata. Cu atat mai mult cu cat chiar si cea mai mica schimbare pozitiva pe care o facem este de natura sa aduca beneficii nebanuite in alte parti din viata noastra. Aduce un “butterfly effect” si un momentum magic.

Bogdan Mihalascu

PS1: Atitudinea de cautare care ne aduce la Mondays sper sa va ajute sa gasiti utile cartile recomandate – celor interesati, le pot oferi cu drag.

PS2: Pentru si mai multe exemple practice de dezvoltare personala si schimbari pozitive in pasi mici , s-ar putea sa gasiti util experimentul lui Dragos Roua de aici


12 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

5 Little Monkeys

On  Monday, I  spent  almost  90  minutes with  Dragos  Roua. Even  if he  didn’t  have  so much  time, he  did  share  beautiful  life  and  business lessons.

One  of  those lessons  which  I  really liked  is about monkeys,  our  own monkeys… from our  past. Each of  us  has  to  clear  the  situation  once and for all because  the  monkeys  never  let you  be,  never  let you  live  your  life.  They  really  need  attention,  they  ask  for  it  all the  time.  They  are begging  you  for  the  attention,  they  steal  your  attention,  they  make  you  crazy at  the end.

And  you’re  supposed  to  decide if  you  will  take  care  of  them  in the  future  or you  will stop  for  a  while  and  deal  with  them.  Those  that  can  be  feed  you  should  feed  them,  those  who cannot  be  feed  let  them  go  forever. Only  then  you  will  be free.

My   advice is to  get  in front  of  the  mirror  and  ask yourself  if  you  look  strange  or  weird. If  the  answer is  YES,  then is  time to  deal, if  the answer  is  NO,  then  you  just  go  further  !!

Start  to  deal  with your  monkeys  and  be  free !

Enache Zarafu


10 Octombrie

un comentariu pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Puterea networking-ului in antreprenoriat

Cuvantul asta nu am stiut sa il traduc: networking. Dar cred ca il stie toata lumea. Am putea sa il traducem cu un mic abuz de limbaj “relationare”.

Networkingul a existat intoatdeauna. Pentru unii, “tineri mai de demult”, s-ar putea sa aiba o conotatie negativa: “trebuie sa ai pile”. Ca sa ajungi undeva unde e greu de ajuns “trebuie sa ai pile”. N-am sa vorbesc despre clasa asta ci despre ideea de networking profesionist, pentru proprietarii de afaceri mici si mijlocii.

Pentru antreprenorii care pornesc la drum cu o idee si construiesc prin propriile forte o afacere. Secretul insa nu sta neaparat in produsul sau serviciul pe care il livreaza. Cand pretul si calitatea sunt asemanatoare, castiga cel care ajunge cel mai usor la clientul consumator. Si aici secretul e in a creea relatii. Si in a inspira incredere.

Si vorbesc acum din punctul de vedere al unui om care doi ani de zile a facut parte dintr-un club de networking profesionist pentru antreprenori: BNI. Business Network International. N-am sa ii fac acum reclama, desi ar merita, pentru ca am invatat foarte multe lucruri acolo, ci am sa vorbesc doar de cateva chei.

In primul si in primul rand e vorba de mentalitate. E vorba de “minset”, cum spune olteanul. :) 80% din succes e psihologie, 20% mecanica.

Cele mai importante trei chei in networking sunt :

- Gandeste relatiile pe termen lung

- E important sa crezi ca daruind vei dobandi

- Ai incredere in tine insuti si in valoarea pe care o oferi

Un networker profesionist are teluri pe termen lung. E ca un agricultor. Nu ca un vanator. Tinta lui nu e sa doboare vanatul ce ii apare in fata pustii ci sa cultive o relatie. Sa faca un pamant roditor. S-ar putea sa culeaga roade sau s-ar putea sa nu aiba niciodata nevoie de relatia respectiva. Telul este ca terenul sa fie totdeauna ingrijit.

E important apoi sa daruiesti. Daca se poate, sa daruiesti inainte sa ceri. Si daca reusesti sa daruiesti intuind nevoia celui cu care intri in contact inainte ca el sa iti ceara, asta deja se numeste excelenta.

Si nu in ultimul rand e important sa ai incredere ca valoarea pe care o oferi e cu adevarat valoare. Ca implineste o nevoie, ca rezolva o frustrare. De fapt asta e si prin definitie o afacere – un vehicul care face altora viata mai frumoasa!

Cum ajungi sa pui in practica gandirea de mai sus? Ca sa pastram o proportie, uite tot (doar) trei aspecte.

- Cand te intalnesti cu oamenii in primul si primul rand asculta-i.

- Pune intrebari sa afli ce nevoi, ce dorinte si ce frustrari au.

- Dupa intalnire, fa acel “follow up”

E de bun simt ce spun? Daca vrei sa fii ascultat, mai intai asculta. In felul asta vei afla nevoile reale si poti livra conform nevoilor reale. Am vazut de nu stiu cate ori oameni care isi prezentau produsele sau serviciile automat, fara macar sa fii inteles care ar fi nevoia persoanei din fata lor, sau si mai rau fara macar sa ii intereseze daca  exista o nevoie. Cum afli nevoile? Ghidezi discutia cu intrebari. Tine de exercitiu, dar la un moment dat, avand permanent intentia sa il ajuti pe cel din fata ta, vei invata si ce intrebari sa pui.

Si nu in ultimul rand follow-up-ul e esential. Stii unde isi concentreaza atentia karatistii atunci cand vor sa sparga o scandura? Pe punctul de dincolo de scandura! Da, da, nu pe scandura ci dincolo de ea! Dupa ce ai intalnit o persoana cel mai important e sa tii legatura cu ea. In asta sta arta networkingului profesionist.

Traim intr-un anotimp economic ciudat, zici ca e iarna. Si daca vrei sa treci de iarna asta, as putea sa pun pariu ca n-o sa reusesti decat daca iti construiesti relatii. Si cu cat mai profesionist o faci, cu atat mai bune o sa fie rezultatele tale.

Liviu Pasat


9 Octombrie

2 comentarii pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Despre Identitate

Se pare ca identitatea incepe sa ni se formeze in copilarie. Dacă părinţii sunt convinşi că pruncul lor e frumos şi inteligent, şi-i repetă asta mereu, sunt şanse ca el să se vadă astfel şi să devină foarte sigur pe el cand va creste mare, efectele fiind pozitive.

Urmeaza influenţa celorlalţi, etapa urmatoare fiind scoala. De exemplu, judecăţile emise de profesori care au si ele un impact foarte mare asupra identitatii noastre, atât pozitiv cât şi negativ.

Nu in ultimul rand mai sunt concluziile pe care le tragem în urma unora din experienţele trăite de noi înşine. Deci, începem să credem despre noi lucruri, pornind de la ceea ce ne spun ceilalţi sau de la ceea ce noi înşine deducem din anumite experienţe pe care le-am trăit.

Am si un exemplu luat din cartea „Omul care dorea sa fie fericit” de Laurent Gounelle legat de influentele din mediu extern asupra identitatii noastre:

„Prin anii 60-70, cercetătorii americani au făcut o experienţă. Au format un grup de elevi de aceeaşi vârstă, având acelaşi IQ: aceşti copii aveau deci acelaşi nivel de inteligenţă. Apoi au fost separaţi în două subgrupe. Prima subgrupă a fost încredinţată unui profesor căruia i s-a spus: „Procedaţi ca de obicei dar să ştiţi că aceşti copii sunt mai inteligenţi decât media.” În timp ce profesorului căruia i s-a încredinţat a doua subgrupă i s-a precizat: „Procedaţi ca de obicei dar să ştiţi că aceşti copii sunt mai puţin inteligenţi decât media.” După un an de studiu, la testul IQ făcut de cercetători, copiii din prima subgrupă aveau un IQ net superior faţă de cei din a doua.”

Concluzia la care am ajuns ca urmare a propriei experiente de viata si a observarii atente a comportamentului propriu, este ca  NE CREAM SINGURI REALITATEA IN CARE TRAIM si ca PUTEM FI ORICE NE DORIM SA FIM AICI SI ACUM.

Acum cateva zile am trecut printr-o criza de identitate. De cateva luni aveam o frica morbida si anume frica de a nu fi suficienta. Imi parea ca nu sunt suficient de frumoasa, de inteligenta, de curajoasa etc. M-am intrebat de unde vine aceasta frica, ce a creat-o? Raspunsul nu a intarziat sa apara; era pierderea identitatii mele de acum un an. Cu cativa ani in urma am fost „diagnosticata”, in urma mai multor teste psihologice care au durat ore in sir, ca avand un IQ foarte ridicat. Ma simteam stapana pe situatie, frumoasa, inteligenta,etc. De unde teama asta de a nu fi „suficient de”?

Am realizat ca de aproximativ un an de zile sunt alt om. Mi-am „creat” pas cu pas o identitate noua de care nu am fost constienta in timpul procesului. Toata lipsa asta de constientizare s-a transformat in frica pentru ca vechea mea identitate se transforma si ea , in fiecare zi. Astazi sunt recunoscatoare tuturor persoanelor si evenimentelor din viata mea care au contribuit la creearea actualei mele identitati. Practic am realizat ca sunt mai aproape de cine sunt cu adevarat cu fiecare zi care trece. Am renuntat la vechea identitate creata de familie, de scoala si de societate si m-am redescoperit pe mine insami. Scapand de EGO am ramas doar eu, cea care SUNT.

Cred ca rolul nostru aici este sa ne amintim cine suntem cu adevarat lasand trecutul si traind in AICI si ACUM. Traind prezentul continuu cu bucurie si recunostinta. Astfel poti fii orice iti doresti sa fii, iti poti crea orice identitate alegi sa ai si poti avea tot ceea ce-ti doresti.

Universul lucreaza pentru tine!

Irina Gherghilescu