8 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Business si (auto)motivare

Am participat în seara asta la Monday`s, un eveniment de dezvoltare personală găzduit de Alex și la care invitat a fost Dragoș Rouă. Cum am scris acest articol înainte de a se termina evenimentul, nu voi face prea multe referiri la ce s-a întâmplat acolo, dar pot spune că a fost fain. :)

Foarte mulți oameni au sau vor afaceri, foarte mulți vor succesul, caută recunoașterea, încearcă să se promoveze și să se realizeze.

Dar de ce nu reușește toată lumea? Pentru că nu toată lumea este dispusă să plătească prețul.

Când vrei să faci un business contează în primul rând motivarea interioară. Dacă aceasta există, atunci vei fi dispus să plătești și prețul.

Unii mă întreabă: ”de ce tu când pui un anunț pe blog primești zeci sau sute de solicitări?”. Simplu: pentru că am fost dispus să plătesc prețul. Pentru că am scris, am fost dispus să scriu, sute (!) de articole, zi de zi, fără să am cel mai mic beneficiu material, palpabil sau vizibil.

Alții zic: ”păi ție ți-e ușor să dezvolți o afacere, ești cunoscut sau ai experiență”. Asta cu ”ușor” oricum e o prostie crasă, dar ca idee, am ajuns cunoscut și să am experiență pentru că am fost dispus să plătesc prețul: să citesc sute de cărți, mii de articole, să particip la evenimente șamd fără să am un beneficiu direct și pe termen scurt din asta.

Vrei să ai un business (proiect) de succes? Atunci trebuie să fii dispus să plătești prețul. Iar dispus să plătești prețul vei fi numai când vei avea o motivație interioară clară și puternică.

Succes! :)

Stefan Murgeanu


3 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Ultima zi din restul povestii

“Fiecare secunda pe care o petreci gandindu-te la visele altcuiva este timp rapit propriilor vise.” Yogi Raman

Se intampla ca acum trei ani sa traiesc inevitabilul, iar eu sa-mi mut privirea catre schimbare, catre nou, catre desavarsire si am multumit din plin divinitatii pentru acest moment. Schimbarea ce-a venit m-a ajutat sa intalnesc  de-a lungul timpului oameni frumosi, oameni de la care inveti ceva doar privindu-i, oameni inzestrati, dar lectia ce am primit-o de la toti a fost ca trebuie sa investesti in tine, sa te pretuiesti si sa lupti cu indarjire pentru pasiunile si visurile tale.

Asta e “problema”  de fapt, a noastra, ca fugim  de “munca” ce trebuie depusa, ne place lamentarea, poate cumva, cineva ar veni si ne-ar spune, “hai cu mine, te voi duce pe culmile succesului”, “cunosc eu reteta magica catre o viata minunata si fara griji”. Ne lipseste curajul sa spunem lucrurilor pe nume, sa luam atitudine, sa luptam pentru visurile noastre, doar pentru ca societatea asa ne invata, sa ne temem, pentru ca trebuie sa pastram o aparenta mostenita de la ai nostrii parinti si nu numai, altfel suntem aratati cu degetul pentru ca nu suntem “in rand cu lumea”, si Doamne, cat potential avem.

La intalnirea de luni am vazut, cu totii, ca se poate sa faci lucrurile cu pasiune, sa fii  serios, implicat si dedicate muncii tale, ca se poate sa iesi din anonimat,indiferent de varsta pe care o ai, iar asta ma bucura nespus, deoarece e un semn ca ne trezim rand pe rand, ne aducem aminte ca pe lumea asta avem un scop, ca nu ne uitam undeva intr-un birou corporatist visand sfiosi, sau poate fara pic de incredere, la ceva mai bun.

Ma intreb, oare cati dintre noi isi traiesc fiecare zi ca fiind ultima? Cati nu se mai gandesc la lipsuri, insatisfactii ce ii franeaza sa reuseasca in viata, si doar traiesc, actionand din pasiune pentru ceea ce fac? Cu siguranta daca am face-o n-ar mai exista nemultumire pe chipurile noastre.

Goethe spunea ca: “suntem modelati si slefuiti de ceea ce iubim.” Si atunci de ce nu ne petrecem timpul facand ceea ce iubim?

Corina Costache


1 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Invitati Speciali

Invitat special: Dragoș Rouă – Antreprenorul Online cu Renume Internațional

Sunt tot mai mulți cei care își doresc să devină antreprenori  în mediul online. Puțini sunt însă cei care reușesc să-și câștige independența financiară astfel. De ce? Care este calea de urmat? Ce trebuie să știm și ce trebuie să evităm? Încercăm să aflăm răspunsul la aceste întrebări de la Dragoș Rouă, la întâlnirea Monday’€™s din 8 octombrie.

Dragoș Rouă a început o rețea de site-uri .ro chiar din 1999, fiind un reprezentant clar al online-ului românesc. După un exit în 2008, s-a concentrat pe blogul personal, dragosroua.com, ajuns unul dintre cele mai apreciate bloguri de personal development la nivel internațional. În același timp, a dezvoltat un business de mare succes în Noua Zeelandă. Este membru fondator al fundației VentureConnect, care pune în legătură antreprenorii cu potențialii investitori. Cred că cea mai bună descriere a lui Dragoș este cea proprie de la profilul de Twitter: serial online entrepreneur, personal development fanatic, blogger, father, runner, tanguero, dreamer, risk taker. Think happiness is a process, not a goal.


Luni vorbim cu invitatul nostru despre antreprenoriat online, blogging, productivitate și alte topicuri propuse de voi.

Monday’s Business and Life Talks are loc Luni, de la ora 19:30 la Restaurantul Nada Mas din strada Nicolae Golescu numărul 16, aproape de Ateneul Român.

Te poţi înscrie pentru a participa la întâlnire în limita celor 20 de locuri AICI.

Ne vedem luni!

Alex Huditan


1 Octombrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Life as an event

Conform  DEX

EVENIMÉNT, evenimente, s. n. 1. Întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate. 2. (În teoria informației) Orice fenomen local și instantaneu sau stare locală și instantanee. 3. (Mat.) Noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților, care exprimă producerea sau neproducerea unui fenomen în cadrul unui experiment. – Din fr. événement.

Alex  Huditan e  mare  pisicher,  organizeaza  aceste  zile  de  Monday’s  in  care aduce  antreprenori fantastici. Saptamana  trecuta  a  fost anuntat  Daniel  Draghici.

Anuntat  cu surle si  trambite ma  asteptam  sa  intalnesc  o persoana impunatoare,  dura -  ca  deh  e  antreprenor,  si  care  sa  faca  culoar  atunci  cand  trece;  genul de persoana in fata  careia  care cazi pe  spate  de impresionat  si  te uiti ca  la  tv.  Uneori  devine  chiar previzibil  si nici  nu mai  faci e forturi  sa il cunosti  bine. Doar  ca  surpriza  a fost  mare,  prea  mare;  am intalnit un  personaj  soft,  cu  o exprimare  fluenta  si  experiente  fascinante,  un  tip  de  24  ani  care  si-a  trait  viata  ca  un  eveniment  sau  o insiruire  de  evenimente = intamplari  importante  de mare insemnatate.

Recunosc  ca  nu a  fost  ceea  ce  ma  asteptam si  chiar  m-a  ridicat  din confortul  impresionismului;  m-a  determinat  sa ma  ridic  si sa-l  descos ,  sa-l  scormonesc  – mental si emotional -  pt  a  afla  cum  reuseste  sa  traisca intr-un eveniment  continuu in conditiile  in care cand  altii se  plang  ca  viata  e naspa  rau  sau  ca  se  plictisesc. Si  raspunsul  a  fost  la  fel  de  lipsit  de  impresionism  :   “nu e  dificil  sa  iti  raspund,  fac  ce imi place.”

Am  fost   suparat  pe  el, foarte  suparat.  Pai  cum  isi  permite  sa  imi distruga  el mie  toate  ideile  preconcepute  si  toate modelele  de  businessman ,  modele  implantate cu  grija  de  tv si alte  carti nebune. Ce ma  fac  eu  acum cu  noile  idei  transmise  de  el?  Mi-a  zdruncinat  de-a  dreptul lumea  mea  in care  ma  simteam  confortabil, atat  de  confortabil.  Toate  lucrurile  erau  la locul lor, nimic  nu  era  in schimbare. Totul  imi era  cunoscut,  foarte  cunoscut. Si  vine  el,  Daniel  Draghici,  acest  pusti  -  off  pustii astia,  si  imi  rastoarna  toate  teoriile. Pai  de-aia nu merge  Romania,  ca  va  tineti  de  evenimente. Auzi  tu la  el  -  antreprenor  in serie la  24  ani,  creator  a  8  branduri de evenimente,  si  initiator  a  multor  spectacole  la  Palatul  Ghica  cu  pana la  1500  spectatori. M-am  enervat  deja. Merg  sa imi construiesc  viata  ca un  eveniment.

Totusi, interesanta  idee  sa  iti  traiesti  viata  ca  un  eveniment. Nu-i spuneti  lui  Daniel;  pentru  ca, chiar daca  e adevarat  ca  e buna ideea  lui, nu  trebuie sa  stie. Pustii  astia  trebuie sa  mai  creasca – fizic,  ca mental ne-au  depasit  demult. Doar ca mi-e  greu sa  recunosc.

Have  fun.  It’s  mandatory  !!!

Enache Zarafu


30 Septembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Love Yourself First

Iata-ma iar, dupa 2 ani de zile, in situatia de a scrie. De data asta insa, mi s-a cerut sa scriu despre dezvoltare persoanala.  Fir’ar sa fie, cum am ajuns in situatia ingrata de a da sfaturi pe care nici macar eu nu sunt in stare sa mi le urmez?


Caut in memorie si in bagajul meu de intamplari
mai mult sau mai putin dubioase un sfat universal valabil (sau ma rog, valabil pentru noi, astia de 20 si ceva de ani) si, din pacate, constat ca mi-am incalcat fiecare “niciodata” si nu am tinut niciodata cont de niciun sfat primit, am trecut singura prin atele incurcate ale tineretii. Uneori m-am incurcat mai tare, alteori am iesit la capat destul de usor. Ca sa scurtez povestea, marturisesc ca nu stiu sa va dau niciun sfat pertinent si aplicabil. In schimb, va incurajez sa nu va fie teama si, cel mai important sa va iubiti cu adevarat. Iata deci cum iese din ceata sfatul meu: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti. Religios, romantic si…universal valabil.


Am ajuns la concluzia
ca singurul lucru care ma va ajuta cu adevarat in viata este sa ma iubesc neconditionat, sa ma iert,sa nu mai fiu atat de perfectionista, sa caut indulgenta si intelegere. Odata ajunsa in punctul in care reusesc sa ma iubesc neconditionat si sa ma iert, am putere sa aplic aceleasi principii si in relatiile cu altii. Pana la urma atitudinea celor din jur este raspunsul lor la comportamentul nostru, nu-i asa?


In concluzie, sfatul meu si, cel putin din punctul meu de vedere,
singura cale adevarata catre dezvoltare personala este sa va iubiti cu adevarat si, prin consecinta sa va deschideti inima si sa primiti cu iubire toate intamplarile cotidiene.

Laura Lungu


29 Septembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria Invitati Evenimente

Un caricaturist la Monday’s

Pentru că la întâlnirile Monday’s discutăm lucruri serioase într-o atmosferă destinsă, pe lângă invitatul special de luni, Daniel Drăghici, am avut și o surpriză pentru participanți: am invitat un caricaturist care să-i deseneze în timpul discuțiilor. Numele artistului este Adrian Trestian și este membru al echipei CreArtiv3. El este surd de la vârstă de 9 luni și are mai bine de 13 ani experiență ca și artist profesionist.


E fascinant ce portret poate să facă Adrian în doar 5-6 minute. Talentul sau și atenția deosebită la detalii ne-a impresionat. Ironic, el e tare bucuros dacă râzi de muncă lui.

Proiectul CreArtiv3, inițiat de Asociația Artiștilor Vizuali “CreARTiv”, are ca scop promovarea artelor vizuale în România. Actualmente principalul obiectiv al asociației este promovarea caricaturii portretistice. Găsiți mai multe detalii pe site-ul lor: www.creartiv3.eu. Vă recomand să-i contactați pentru orice fel de eveniment. Fac doar treabă de calitate.

Mai multe poze și caricaturi de la întâlnire puteți găsi aici.


28 Septembrie

un comentariu pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Curajul de a deveni antreprenor…


…sau ce-ti trebuie ca sa te transformi din angajat in angajator.

Eu cred ca iti trebuie intai de toate curaj. Mult curaj. Si mai mult curaj. De ce? Pentru ca asa cum ne spunea un speaker la un workshop, multe masini sunt facute pe acelasi sasiu. Si cu toate astea unele sunt mai scumpe si altele mai ieftine. Unele mai bune si altele mai proaste. Facand o paralela, toti avem calitati si lucruri care ne recomanda… Dar unii ajungem la 30 de ani cu zeci de mii de euro profit in cont, iar altii cu zeci de mii de euro datorii. Unii ramanem toata viata angajati iar unii suntem toata viata angajatori.

Si-atunci intrebarea este… Care este acel lucru care face diferenta? De ce Ionel e azi angajat iar colegul lui de banca e patron? Ca doar luau aceleasi note la scoala, se jucau in acelasi nisip si mancau sanvisuri asemanatoare. Raspunsurile clasice sunt: ai nevoie de noroc, trebuie sa vina oportunitate peste tine, trebuie sa faci scoala, trebuie sa te duca capul.

Ai nevoie in primul rand de curaj. Curajul sa te detasezi de pluton, curajul sa dai piept unui potential esec, curajul sa-ti risti banii si timpul, curajul sa ai succes.

Aproape oricare om care acum este ingropat intr-un maldar de hartii intr-un birou de sticla, fara aerisire naturala poate sa-si inceapa un propriu business si sa aiba succes. Informatiile despre cum sa-ti incepi un business (de la validarea ideei si pana la punerea ei in executie) se gasesc, numai sa vrei sa cauti si sa inveti. Problema este ca de cele mai multe ori ne este frica sa ne depasim conditia… sa castigam mai mult si sa avem alt statut decat prietenii nostri, sa ne riscam imaginea in cazul in care am da faliment, sa avem succes sau sa facem o munca de presupune decizii… Seth Godin spunea ca daca ai un job unde trebuie doar sa respecti proceduri, nu ai cum sa creezi valoare.

Ok si atunci ce este de facut?

In primul rand trebuie sa te decizi ce vrei… Sa-ti asumi riscuri si sa ajungi antreprenor de succes sau sa ramai in zona de confort si sa duci o viata sigura si cu venituri mici/vedii si constante ca angajat. E ok orice decizie ai lua… lumea are nevoie si de angajati si de antreprenori.

Dar daca te decizi ca vrei sa fi antreprenor si ma intrebi ce e de facut as spune ca prima regula este: incepe acum. Citeste despre ce presupune un startup si cum se creeaza el, gaseste-ti nisa, cerceteaza-ti piata… Si nu in ultimul rand fa astfel incat sa iti poti da demisia. Nu cred ca te poti dedica unui 100% unui business mergand la birou. Si-n plus, lipsa unui venit… ar trebui sa te motiveze.

In al doilea rand cred ca orice wannabe antreprenor trebuie sa lucreze la imaginea sa de sine. Trebuie sa ai incredere in tine si in competentele tale, sa stii ca te poti descurca cu brio in orice situatie ca sa poti avea succes. Trebuie sa ai incredere ca poti face la fel de multi bani ca seful tau. Apoi… rezolva-ti fricile oricare ar fi ele: frica de a fi mai bun ca prietenii tai, frica de esec, frica de succes, frica de a iesi in fata.

Si nu in ultimul rand… gaseste-ti un partener... care sa te completeze prin skilluri si care sa te ajute si motiveze cand ai nevoie.

Irina Iliescu


28 Septembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

A fi sau a nu fi in “Champions League”

Acest articol nu se vrea a fi un pamflet, ci doar accentueaza niste idei pe care eu le consider “de aur”.

Incep prin a mentiona, ca-n opinia mea exista doua categorii de oameni: cei mici, care se multumesc cu putin, nevrand sa progreseze si cei mari, care mereu incearca sa iasa din anonimat, sa invete in continuu, sa-si lase amprenta pe Pamant si sa se adapteze in fiecare zi la cerintele pietei. Vorbim despre oameni slabi care pur si simplu sunt fericiti cu situatia lor, complacandu-se in ea, si oameni puternici, care mereu tind spre mai mult si ataca viitorul cu aspiratii inalte.

Nu cred ca exista un tipar din nastere care sa delimiteze persoanele, impartindu-le intre aceste doua categorii, ci doar cateva atribute, care pot fi “cultivate”,depinzand in acelasi timp de fiecare individ cum alege sa si le dezvolte. Dintre acestea enumar: intelepciunea, vointa, ambitia si nu in ultimul rand munca, sau capacitatea de efort, care este probabil cea mai importanta si fara de care poate nimic poate nu ar fi posibil. Normal ca-n toate astea atat norocul cat si sanatatea pot influenta decisiv.

Toata lumea cauta ideea geniala prin care sa dea “boom-ul” si sa iasa din anonimat, dar putini sunt aceia care chiar isi doresc acest lucru si nu se lasa pe o ureche, incercand chiar si “marea cu sarea”. Uneori, chiar si cele mai marunte lucruri pot face diferenta. Totodata, e bine sa invatam de la modele care deja sunt acolo in “Champions League” si a caror poveste de viata ne poate inspira, insufleti, motivandu-ne sa ne autodepasim, sa continuam sa dam tot ce avem mai bun din noi si sa nu ne lasam pagubasi, iar mai apoi cand ajungem la un anumit nivel, sa nu uitam de unde am plecat, ramanand cu picioarele pe pamant precum niste “victoriosi anonimi”.

A fi sau a nu fi in “liga campionilor”: totul tine doar de fiecare in parte.

Adrian Niculescu


26 Septembrie

0 comentarii

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Flotari mintale. O rutina si un experiment

Idee. De implementat!

Aud multa lume in jurul meu care isi manifesta regretul legat de timpul lipsa si dorinta de a citi mai mult. Si eu simt asta.
Aud multa lume care si-ar dori zile de 48 de ore, in care sa poata sa desfasoare cat mai multe activitati. Si eu simt asta.
Vad cum programul nostru se aglomereaza cu joburi, actiuni, intalniri si iesiri si nu mai avem timp pentru momente de liniste. Si eu simt asta.
Simt ca progresul e direct legat de timpul pe care il investesti in tine. Si eu vad asta.

A inceput cu un articol pe care l-am citit de curand, in care autorul povesteste cum a citit 52 de carti intr-un an (1 pe saptamana). Cum a reusit asta? Si-a facut o rutina. Nu-i asa ca rutinele ne fac destul de eficienti? Gandeste-te doar ce eficienta ai atunci cand ajungi la ora 9.00 la birou. Iti iese cam de fiecare data, nu? Atunci de ce sa nu aplicam acest principiu in alte lucruri pe care incercam sa le implementam in viata noastra: mersul la sala, calatorii sau a citi mai mult?
Am incercat sa citesc seara, inainte sa adorm, dar am observat ca diversele activitati nocturne ma faceau sa ajung destul de tarziu si fara prea mult chef de lectura.

Experimentul.

Ideea mea a plecat de la aceasta fraza:

I have a habit right now of getting up, showering, etc., and then going out for breakfast every morning, sitting at counter at the same restaurant, and drinking coffee until I’ve read my 40 pages.

Si pentru ca dimineata aplic cu succes o serie de rutine, m-am gandit sa includ si cititul. Mintea iti este limpede si e ca o inviorare pentru gandurile tale. Asa ca incepand de saptamana viitoare (1 octombrie 2012) voi citi cate o ora in MC’ul de langa cladirea unde lucrez, pentru (sper) cel putin primele 52 de saptamani. Prima oara m-a speriat gandul trezirii mai devreme dar mi-am facut unele calcule si scap de traficul de ora 9 asa ca am ceva mai mult timp. Si in plus ma trezeam cu mult inainte de ora 7.00 cand eram la liceu, asa ca pot si acum….

Concluzia? Inceputul o sa fie greu, dar voi simti (la un moment dat) ca aceasta ‘rutina’ isi merita efortul. Ideile din respectivele carti le veti putea gasi aici

Andrei Basoc


26 Septembrie

3 comentarii pana acum

Adaugat de Alex Huditan in categoria De la Participanti

Idei de afaceri, din suflet. Si o recomandare*

Cand am iesit din casa citind ultimele spamuri din casuta de email din telefon, nu ma gandeam ca poate o forma de spamming, una legala, poate fi o solutie si pe care urma sa o aflu la intalnirea la care urma sa merg. Una din solutiile unei afaceri facute cu mult suflet si cu implicare. Asa cum si-a inceput si continua sa intareasca unul din brandurile sale Daniel Draghici; impartind flyere in unitati de invatamant pentru popularizare serviciile brandului Wise Trumpets.

Intalnirea de care vorbeam mai devreme a fost organizata de catre Alex Huditan intr-un local in centrul capitalei si a adus la un loc circa 20 de ascultatori pentru Daniel Draghici. Sau 20 de parteneri de discutii si de oameni curiosi care sa afle povestea unui baiat care la 24 facuse deja mai multe decat alte sute de mii de romani care, in acelasi timp cu seminarul, urmareau vegetand un meci de fotbal intre rapid si steaua.

Recunosc ca nu ma asteptam sa descopar atat de multe lucruri noi la Monday’s Business and Life Talks, mai ales prin prisma scepticismului care ma cuprinde atunci cand ma gandesc la antreprenorii autohtoni. Pentru ca ma gandesc fie la niste oportunisti fara scrupule imbracati la patru ace si care vand nimic, fie la niste alti oportunisti fara scrupule (fiii cuiva “important”; sau nu) si care spala banii unuia care nu stie sa se imbrace la patru ace, dar are foarte multi bani care trebuie spalati.

Putinele cazuri de tineri antreprenori de succes au fost exceptii care doar mi-au intarit regula de mai sus.

Totusi, Daniel e un alt exemplu. Un exemplu care te pune pe ganduri, mai ales daca te referi la varsta. Aici e un stereotip al celor din bransa antreprenoriatului care, din incultura sau invidie, nu accepta, un newcomer sa intre direct in actiune, in jungla “lor”, fara a trece prin etapele cataniei impuse. La 23 de ani, MS Regele Mihai I semna iesirea unei tari dintr-un razboi pierdut si incercand sa salveze ce se mai putea salva, la o varsta la fel de frageda, alti tineri plecau in munti sa lupte cu dictatura comunista, altii, tineri, educati, culti, deveneau martiri in inchisori si altii ajungeau cu trupele lor rock sa stapaneasca regate transnationale de milioane de oameni. In concluzie, varsta nu este un impediment. Dimpotriva, daca pornesti totul cu sufletul deschis, (si) acest lucru iti dai puterea de a intreprinde tot ceea ce iti propui sau, daca nu reusesti, macar incerci pana la capat. In timpul intalnirii se vorbea de o anumita categorie de clienti, mai slab potentati dpdv financiar, aflati 5 zile pe saptamana in cautarea unui job, forwardand mii de cv-uri, iar in wek-end, fiind dornici de distractie. Foarte bine pentru afacerea lui Daniel, dar foarte rau pentru ei. Motivele sunt clare, asa ca nu trebuie detaliate.

O idee care ajunge o afacere este ca opera de arta. Ramane acolo zile, luni, ani si daca la un moment dat un cutremur o darama, ramane in scripte, idei, legende. Nu trebuie sa vrei sa faci ceva, daca nu crezi cu putere in ceea ce faci. Si poti organiza mii de brainstorminguri, daca pasiunea lipseste in ceea ce incepi sa faci. Robotii sunt buni in fabrica de bere si in seria Terminator, iar dronele pot fi utile prin Irak sau Afghanistan.

Si pentru ca Daniel nu a dat o bere sa zic de bine in articol si am scris ce am crezut eu de cuviinta, materialul de fata e doar o prezentare a unui lucru/a unor lucruri bune care se intampla in Romania. Tara in care ursii si padurile sunt inamicul public numarul unu. Si tara in care oamenii, in goana cotidiana dementa, uita sa viseze. Pentru ca tin cu incapatanare sa formeze “marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern, şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul cu mâncare de dinaintea nasului”. (I. G. Ogoranu).

Totusi, asa cum am vazut si la intalnirea organizata de echipa Monday’s, mai sunt tineri care cred in Ceva si, impreuna cu alti nebuni, construiesc, in timp ce viseaza cu ochii deschisi.

Iar recomandarea din titlu este pentru prietenul nostru din aceasta seara (pentru ca doar un prieten ne putea dezvalui atatea) si se refera la Kingdom of Heaven (Director’s Cut), un film in care regulile sunt infrante de puterea sufletului, a sinceritatii si a curajului de a visa. In caz ca isi face timp, filmul dureaza aproape trei ore; sau daca renunta la somnul dintre doua evenimente.

Alex Popescu