Un spatiu unde te poti incarca pozitiv

Ce a insemnat Mondays pentru mine pana in 4 martie: nimic. Nu stiam ca exista. M-am inscris pentru ca am vazut ca va participa Stefan Murgeanu si imi doream un autograf de la el pe un exemplar din Ghidul carierei tale pe care il primisem in urma unui concurs pe blogul lui.

Ce am asteptat de la Mondays intre 4 martie (dupa ce am rasfoit un pic blogul ) si 7 martie ora 20:00:  sa ajung intr-un spatiu unde sa ma incarc pozitiv pentru a suporta mai usor zbaterea lumii in care traiesc. Vroiam sa intalnesc oameni optimisti si nu resemnati ca viata lor este dirijata din exterior de alti factori cu care nu pot lupta. Sa primesc informatii pentru intalnirile pe care eu le am la o fundatie pe un program de educatie financiara.

In timpul intalnirii m-am bucurat ca un copil mic. Am invatat 2 lucruri esentiale (cv-ul trebuie sa fie scris conform cerintelor din anuntul de angajare si sa nu ridici asteptarile de la inceput). Am avut niste emotii imense. Speram sa nu se vada ca imi tremurau mainile. Ma transformasem intr-un burete care incerca sa absoarba cat mai mult din informatiile care pluteau in camera in timp ce se povestea. Erau persoane interesante, care au preferat sa taca. Nu stiu de ce.

Ce s-a intamplat de marti pana azi: am povestit, am vrut sa motivez un om care mi-a aparut in cale, am citit Suntem furtuni de Andrei Rosca si mi-am dat de 3 ori peste maini ca sa nu ma inscriu si la intalnirea din 21 (pentru ca as lipsi de la ritualul de seara cu copilul si asta nu mi-o permit decat foarte rar), am incurajat un prieten sa mearga mai departe. Nu pot sa spun daca am facut mult sau putin, stiu insa ca am facut ceva si ca vreau sa continui. Am gasit un scop, care pentru o parte dintre prieteni este inutil pentru ca nu se masoara financiar.

Elena Vasilescu