Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Forta Interioara
Ce energie si ce satisfactie ai cand vezi ca evoluezi
La Monday’s avandu-l ca invitat pe Andrei Rosu care alearga cu pasiune maratoane, mi-am amintit ca sportul te intareste enorm. Orice forma de sport practicata cu regularitate te disciplineaza, te caleste si clar iti formeaza o anume atitudine.
Spun asta deoarece am avut o experienta personala urmand aproape 2 ani cursuri de dans sportiv. In urma cursurilor mele de dans, am avut bucuria sa merg in cantonament la Raul Sadului- Sibiu cu dansatori profesionisti dar si incepatori (cum era si cazul meu prin 2005). Imi revin in minte momentele de trezire la 5 dimineata si antrenamentul pe care-l faceam afara pe frig si zapada, fiind atunci sezon de iarna.
Pentru ca in dans si in toate sporturile iti trebuie o anumita conditie fizica, aceasta se obtine deseori prin alergari si alte exercitii de incalzire, inainte de a intra in antrenamentul mai specific al fiecarui sport. Atunci pe moment, primele zile au fost foarte dure, dar dupa ce-ti intrai in ritm, te simteai cu totul alt om si vedeai totul altfel, cu alti “ochi”. Doar cine face efort , si cine face un sport cu pasiune poate sti. Desigur in prezent nu ma vedeti prin concursuri sportive pt ca m-am oprit din cateva motive intemeiate- dansul ramanand la nivel de hobby.
In prezent incerc sa ma perfectionez la inot. Inainte de lectiile de inot imi era frica de apa, ma simteam nesigura- dar daca ajungi sa iubesti apa (mentalul trebuie sa lucreze mult pt ca sa obtii rezultate si sa depasesti o anume frica) poti sa plutesti inotand, iar efortul fizic sa devina pur si simplu o placere foarte sanatoasa de altfel. Nu va spun cu ce senzatie ies de la bazinul de inot – ce energie si ce satisfactie ai cand vezi ca evoluezi.
Asa si cu oricine care face un anume sport. La Andrei Rosu din ceea ce a povestit, s-a vazut clar o schimbare, a devenit mult mai organizat, mai disciplinat, mai util in ceea ce face. Zilele s-au lungit pentru ca si-a planificat mult mai limpede si mai cu folos timpul, petrecandu-l eficient in special cu familia si apoi si profesional.
Personal indemn pe oricine sa faca sport, fie ca face fitness, sala, baschet, patinaj, alergat, tenis sau orice altceva, si nu neaparat de performanta dar sa fie regulat si la nivelul in care sa-si formeze un stil de viata sanatos.
Multumesc.
Simona Florea
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Cariera
Munca (viata) noastra cea de toate zilele
Ce obiective avem de la ceea ce facem minim 10 ore pe zi, in fiecare zi?
Daca desenam o zi obisnuita din viata noastra, constatam ca dormim 6 ore pe noapte, muncim 10 ore, ne deplasam dintr-o parte in alta 2 ore, si ne mai raman maxim 6 ore. In care trebuie sa inghesuim relatii sociale si sentimentale, treburi administrative, autoeducare, distractie eventual.
Problema nu sunt cele 6 ore din fiecare seara, ci faptul ca cele 10 ore reprezinta, eliminand timpul dormit, peste jumatate din timpul efectiv la dispozitia noastra. Iar printr-o expresie de genul “viata-i scurta” probabil ca a vrut sa se transmita ideea ca “viata dupa munca-i scurta”. Ideea la care ma gandesc scriind cele de mai sus este ca, tinand cont ca muncim atat de mult, si dedicam o mare parte efectiva din viata noastra muncii, atunci ar trebui neaparat sa avem niste asteptari si obiective de la munca pe care o depunem.
Ce obiective ai de la jobul sau afacerea ta?
Daca nu le stii intr-un minut, poate ca aproape degeaba le gasesti dupa. Degeaba pentru ce ai facut pana acum, dar poate deloc nesemnificativ pentru ceea ce poti face de acum inainte. Pur si simplu, de ce faci ceea ce faci, 10 ore pe zi? Pentru bani? Pentru atmosfera? Pentru a trai decent? Pentru salariu sau dividende? Te-ai gandit sa plasezi jobul inauntrul unei cariere? Dar sa asezi aceasta cariera in timp si spatiu, macar ca asteptari, sau chiar ca si obiective?
Am vorbit la Monday’s despre soaptele lui Confucius care trasese concluzia ca atunci cand faci ceea ce iti place, nu simti ca muncesti nicio zi din viata ta. Iar daca viata si zilele sunt parametri de neclintit, in schimb ceea ce ne place sa facem se poate deseori schimba de la un anotimp la altul. Devine parca riscant sa ne asezam in centrul universului de munca ideea de “vreau sa fac ce imi place”. Pentru ca multi oameni par sa se sature de ceva aparent repetitiv, sau care devine dificil, greoi, problematic la un moment dat. Sa devina chiar
sufocati.
Poate insa ca DJ Confucius, mixand cuvintele acum sute de ani, a vrut sa spuna… “atunci cand faci ceea ce te inspira, nu mai simti ca muncesti”. Pentru ca atunci cand reusesti sa gasesti un orizont superior activitatilor cotidiene, vei reusi nu doar sa iti placa ceea ce faci, ci sa obtii satisfactie si inspiratie din si in orele pe care le dedici muncii.
Un zidar care taie caramizi 10 ore pe zi poate este inspirat de faptul nu ca taie caramizi, ci construieste case sau catedrale; un bancher care crediteaza afaceri poate creeaza locuri de munca si ajuta la progresul economiei, un broker imobiliar poate nu intermediaza tranzactii, ci ajuta familii sa isi gaseasca acoperisul sub care sa creasca si sa se iubeasca… cine stie… cert este ca daca pierdem din vedere un astfel de orizont superior, sunt mari sanse sa ne sufocam sub cerul mic al unei activitati in esenta repetitive. La naiba, pana si viata de cuplu e repetitiva, deci cum se intampla ca dupa ani si ani inca… ne place?
Satisfactia a ceea ce facem o putem obtine avand stabilita si asumata o directie a parcursului profesional, alegand sensul potrivit (o pozitie confortabila dar care plafoneaza se cheama ca mergem pe contrasens…), si contribuind in mod decisiv la viteza proprie de deplasare.
Iar cariera, sau realizarile pe care ti le doresti, le poti atinge doar prin obiective intermediare, sau “performative” – respectiv nivele intermediare de performanta, randament si satisfactie. Daca vrei sa ajungi un top manager, trebuie sa treci destul de repede catre pozitii de manager mic sau mediu. Daca vrei o super afacere a ta, trebuie intai sa o pornesti, apoi sa ajunga sa se autosustina, apoi sa functioneze si in lipsa ta, apoi sa o poti scala in diverse forme. Daca il vrei pe Fat-Frumos, poate ca trebuie sa saruti cateva broaste…
Nu in ultimul rand, vorbind de aceste obiective intermediare, cu siguranta fiecare avem diverse obiective de-a lungul unui an. Ce-ar fi daca atunci cand a trecut nu intregul an, ci sa zicem 9 luni din el, ai trage o linie si te-ai uita daca esti unde ti-ai propus, daca totul a decurs cum ti-ai dorit, daca si ce ti-a lipsit ca sa fi reusit deja la 9 luni trecute din an sa fii aproape de ceea ce ti-ai propus si, in general, sa fii multumit si ok cu tine? In functie de rezultatul deliberarii, iti poti intensifica in ultimul trimestru eforturile pentru obiectivele dorite. Sau poti incepe sa sarbatoresti deja.
Este dureros ca desi muncim atat de mult, foarte probabil nu avem grija suficient de gradina in care petrecem cel mai mult timp din viata noastra. Si cel mai lung drum incepe tot cu primul pas, si se continua cu alte milioane de pasi pe care nu ii poate face nimeni in locul nostru. Oboseala, esecul, demotivarea, teama ne pot face sa gandim ca valoram doar cat caramida grea pe care o asezam plictisiti alaturi de caramida zilei de ieri si langa viitoarea caramida a zilei de maine. Uitam ca profesional valoram exact cat catedrala pe care vrem sa o construim, uitam ca nu ne reducem la jobul pe care il facem, ci la calatoria de cariera pe care o cladim pas cu pas.
Atentie, se deschi usile. Urmeaza o noua zi de luni, cu peronul pe partea viselor noastre.
Adaugat de Alex Gavriliu in categoria Antreprenoriat, Cariera
Planificarea. Productivitatea. Eficienta
Luni la Mondays am lasat gerul la usa. Ulterior curentul electric a iesit dupa ger, cuprins de remuscari. Asa ca in mare parte am stat la cald, dar pe intuneric. Si am descoperit ca… A te sufoca e omeneste. A alege in schimb sa nu mai respiri e prosteste. Si e responsabilitatea ta.
Niciodata o circumstanta de viata nu te sufoca fara ca tocmai tu sa fi contribuit la acest context. Orice situatie are parametri unde poti interveni, dar si parametri unde nu depinde de tine. De exemplu, NU esti responsabil de criza mondiala, DAR esti responsabil de criza din buzunarul tau.
Ne sufocam foarte des pentru ca ni se intampla sa avem niste asteptari care devin nerealiste. Ne asteptam, in primul rand, ca dintr-o data, din senin, poate de maine sa reincepem sa avem aer. Ca ceilalti, care sunt fie martori, fie au o contributie directa la lipsa noastra de aer, sa vada in sfarsit ca ne sufocam.
Asta nu se intampla insa aproape niciodata.
Daca ai dovedit ca poti sa muncesti cat trei, vei continua sa tii locul a trei oameni. Niciodata nici seful tau, nici angajatii tai, nu vor veni sa iti puna “Stii, ne-am dori ca tu sa nu mai ai cearcane de la nopti nedormite. Hai sa angajam 2 oameni noi, indiferent de cat ar costa, ca sa preia suprasolicitarea ta de munca, caci ne ingrijoreaza sincer sa te vedem cu cearcane.”
O alta asteptare foarte “realista” este sa iti imaginezi ca intr-o zi ti se va face o statuie. Pentru daruire, implicare, altruism, spirit de sacrificiu. Pentru ca ai alergat cel mai mult in conditii anaerobe – fara sa ai aer, fara sa respiri. Deci aerul nu revine niciodata de la sine. Situatia nu se va remedia singura. Trebuie ca tu sa actionezi.
Taskurile ajung sa devina prea multe pentru ca TU le lasi sa devina prea multe. Nu poti sa eviti la infinit sa delegi, sa externalizezi sarcini etc. Facand ceea ce ai facut pana acum, vei continua sa te simti ca si pana acum. Sufocat. Deci ceea ce te-a adus aici, cu siguranta nu te va duce mai departe. Cum ne recapatam aerul? Cum sa nu ne mai sufocam? Cum sa respiram bine? Simplu. Orice inspiratie presupune 2 pasi: inspiratie. Si expiratie.
Inspir. Expir. Fac asta si cand stau pe plaja. Si in masina. Si la birou. Si cand alerg. Cele de mai sus nu sunt niste truisme. Ceea ce nu se vede printre randurile despre a respira la plaja, la birou si inclusiv cand alerg…. Este ca tot timpul exista si functioneaza…. Un sistem. O structura. Pe care trebuie sa le aplic in tot ceea ce fac, indiferent ca vorbim de fisa postului din multinationala sau de afacerea mea de vis.
Vorbim de sistematizare si structurare a implicarii noastre profesionale. Indiferent ca implica a delega, sau a iti imparti ziua in segmente, sau a incepe ziua cu cel mai dificil task (Brian Tracy, “Eat That Frog”). Sau a comunica eficient si competent. Orice inceput de job sau de afacere este frumos. Se intampla sa facem ce ne place, adica sa punem pasiune si sa o pretuim deseori mai mult decat satisfactiile materiale. Avand pasiune, avem inspiratie.
Avand inspiratie, avem entuziasm si energie. In astfel de momente, avem idei de afaceri, de oportunitati, ne asumam sarcini si proiecte noi la locul de munca. Le oferim timpul nostru, gandurile noastre. Sacrificam alte parti de viata, adica “prioritizam” si “focusam”. Dar actionand doar din pasiune, cu un hei-rupism romanesc eventual, carpind defectiuni in loc sa definim o structura functionala si productiva.. ne sufocam.
De ce daca pui 3 contabili romani la KPMG iti vor genera zeci de mii de euro anual, dar daca ii pui sa isi faca propria firma de audit, vor numara paianjenii din sediu la cifra de afaceri? Simplu. Desi le place ceea ce fac si la multinationala, si la propria companie, le lipseste sistematizarea.
Planificarea. Productivitatea. Eficienta. Deci nu avem nevoie de o structura ca sa facem lucrurile cu entuziasm, dar avem nevoie de o structura si o sistematizare pentru a nu ne pierde entuziasmul si a ne gasi eficienta. Avand o structura, avem productivitate. Avand productivitate, avem performanta.
Performanta inseamna satisfactia pasiunii concretizate in ceea ce am visat, iar inchiderea unui astfel de cerc ne da aer.Repet: Lipsa eficientei in a comunica, in a delega, in a implementa o idee, o strategie, ne sufoca. Asteptarile nerealiste ne sufoca. Cand te sufoci, te simti fara timp, fara performanta, simti ca stai pe loc sau dai inapoi. Simti ca, desi iti place ce faci si vrei sa faci sacrificii pentru visele tale, atunci cand nu ai aer parca nici un vis nu se mai trezeste la realitate.
Buna dimineata! Lumea ta e plina cu aer curat, ce-ar fi sa nu mai ramai sufocat?
http://www.moneywatch.ro
